Când cel mic a ajuns la vârsta la care să meargă la grădiniță, există în sânul familiei un amalgam de sentimente. Unii copii sunt fericiți, alții plâng, situația îi afectează pe părinți, chiar și pe bunici, mătuși și poate alte rude. Toată lumea se gândește la cum vor decurge primele săptămâni și își face griji dacă copiii se vor adapta sau nu unui mediu nou și unor noi persoane.
Totuși, oricât de greu ne-ar fi, trebuie să conștientizăm faptul că educația preșcolară contribuie semnificativ la dezvoltarea socială și emoțională a copilului, mai degrabă decât la educația academică, deși, dacă alegem o grădiniță foarte bună, și în acest sens se vor vedea progrese semnificative. În învățământul preșcolar, adică la grădiniță, partea academică contează, însă ar trebui să fie pe fundal.
Copilul se află la vârsta la care trebuie să dezvolte abilități de comunicare și de adaptare, abilități de rezolvare a problemelor și să învețe să împărtășească și să coopereze cu alți micuți.
Grădinița facilitează semnificativ adaptarea copiilor la școala primară.
Adaptarea la acest mediu este mai ușoară decât adaptarea la școala primară, deoarece educația preșcolară se bazează pe joc, și la această etapă îndatoririle, responsabilitățile și sarcinile celui mic sunt mult mai puține.
Un copil care este adaptat social, a învățat să fie responsabil, își poate regla mai ușor emoțiile, își va cunoaște limitele și punctele forte și, în consecință, va fi mai puțin probabil să aibă dificultăți în a se adapta la un mediu nou, fie că vorbim de școală sau altceva mai târziu în viață. Așadar, mersul la grădiniță, mai ales la o grădiniță care ia în serios semnificația acestei etape, înseamnă dezvoltarea unui copil autonom, puternic, ce respectă limitele celorlalți și este creativitatea.
Atunci când ducem copilul pentru prima dată la grădiniță, trebuie să fim atenți și la ceea ce simțim noi, că părinți. Relația stabilită cu copilul încă din prima zi de viață afectează reacțiile copilului. Anxietatea mamei și a tatălui se reflectă în copil, chiar dacă mama și tatăl cred că nu este evident.
Din acest motiv, dacă părinții sunt îngrijorați, trebuie să încerce să își reprime aceste sentimente, cel puțin în fața copilului și să îi arate că a merge la grădiniță este ceva normal, că este un loc unde va întâlni alți copii și unde se va distra. Este inutil însă să îi spuneți celui mic că acolo va învăța lucruri noi deoarece se află la vârsta la care acest lucru nu îl interesează prea mult și nu are noțiune “educației”.
Alegerea grădiniței potrivite joacă un rol important. Educatoarea nu trebuie să “repeadă” copilul, ci să îl facă să se simtă bine și, cel mai important, în siguranță. Teddybar este o asemenea grădiniță, unde, deși există o importantă programă academică pentru cei mici, pe primele locuri se află siguranța, răbdarea și distracția pentru copil.
Nu uitați că, un copil care tocmai a început grădiniță s-ar putea să-și privească mama cu ochi triști, să se agațe de fustă ei și să plângă, iar mama se poate topi în mod natural în fața acestei situații. Câte mămici nu plâng odată cu copiii? Cu toate acestea, este firesc să vedem aceste simptome de anxietate pentru copilul care va fi separat de mama lui și se va regăsi pentru prima dată într-o altă societate.
Procesul ar trebui să fie planificat pas cu pas, iar părinții și chiar și bunicii joacă un rol important. Trebuie să îi oferim copilului din timp informații despre grădiniță, să îi arătăm poate chiar poze și filmulețe. Dacă este posibil, puteți merge înainte cu copilul să viziteze grădinița unde își va petrece următorii trei ani. Poate chiar să cunoască din timp educatoarea. Acest lucru îl va ajuta să reducă sentimentul de anxietate. Veți vedea că, ulterior, nu va mai exista acea teamă de necunoscut și prima zi de grădi va fi foarte frumoasă.
Și totuși, de ce este important ca cel mic să meargă la gradi? Am auzit mulți parinit, în special mame, că îl vor ține acasă, că îl lasă cu bunicii și refuză categoric să ducă copilul la grădiniță. Multe chiar spun că nu vor să facă acest pas de teamă bolilor precum răcelile frecvente în rândul celor mici. Nimic mai greșit!
Să o luăm pas cu pas!
A merge la grădiniță, cum spuneam mai sus, este important pentru a-l adapta pe copil la un mediu nou. Aici va învață să socializeze. Poate că nu are frați mai mari și nu este obișnuit să împartă, să colaboreze. Grădinița îl va învață, în joacă, cum să facă asta. Va învăța să facă inclusiv lucruri în echipă și cum să devină mai disciplinat. Da, vorbim tot despre educație, însă este acel tip de educație făcut în joacă, ce nu va pune presiune de niciun fel pe copil. Să știți că un copil a cărui dezvoltare socială și emoțională nu este suficient de bună pentru a se adapta unui mediu social, va însemna un copil anxios, introvertit.
Cât despre temerea că cel mic se va îmbolnăvi, este una absolut normală. Orice părinte nu-și dorește că cel mic să fie bolnav, însă și răcelile fac parte din dezvoltare. Există medici care susțin că este chiar bine ca cei mici să facă anumite boli, cum ar fi varicela, la vârstă preșcolară, deoarece asta îi va scuti de multe neplăceri în viitor (varicela la vârstă adultă este extrem de periculoasă). În plus, până la vârstă de 7-8 ani, imunitatea lor este în formare. Dacă vor căpăta imunitate, odată cu depășirea pragului de 7-8 ani, veți observa că va răci mai greu și va avea un organism din ce în ce mai rezistent. Însă nu trebuie să vă faceți griji. În grădinițe precum Teddybar, igiena și triajul epidemiologic sunt luate în serios, astfel că șansele ca cel mic să stea numai bolnav sunt mult mai mici.
Copiii la vârstă preșcolară trec printr-o etapă dificilă, din multe puncte de vedere. Este important ca noi, adulții, să le fim alături, să nu le inspirăm anxietatea noastră și să îi introducem cât mai repede în mediul grădiniței. Toți copiii merită educație preșcolară. Nu neglijați acest aspect!