Academia Română: Elevii nu ajung analfabeți funcțional fiindcă sunt copleșiți de teorie, ci pentru că nu rețin mai nimic / Shakespeare, Cervantes și Goethe nu exprimă spiritul din „Harry Potter“ și, totuși, creația lor nu e repudiată
Academia Română propune mai multe măsuri despre care consideră că vor îmbunătăți sistemul de educație preuniversitar.
De exemplu, Academia Română insistă pe „cultivarea literaturii române în manieră diacronică, pe curente și mișcări literare, din Evul Mediu până astăzi”.
„Învățarea literaturii prin prisma istoriei literaturii dă rezultate foarte bune, verificate de sute de ani, iar scriitorii nu trebuie studiați după gustul profesorului, ci după necesitățile interne ale disciplinei. Prin urmare, dacă, de exemplu, Nicolae Filimon reprezintă o treaptă în romanul românesc, iar Ion Heliade Rădulescu, prin „Sburătorul“, un reper în poezia românească, ei trebuie studiați dincolo de preferințe, în spiritul canonului. Nici Shakespeare, nici Cervantes și nici Goethe nu exprimă, prin creațiile lor, spiritul din „Harry Potter“ ori din „Stăpânul inelelor“ și, totuși, creația lor nu e repudiată. Creația lor conține valori perene, fără de care nu se înțelege evoluția literaturii; canonul literar și operele clasicilor rămân puncte importante de reper pentru studierea literaturii”, transmite Academia Română.
Academia propune crearea, în cadrul materiilor existente, a noi conținuturi care să răspundă nevoilor societății contemporane: protecția mediului, combaterea poluării se pot studia la Geografie, educația financiară și bancară la Științe sociale și la Istorie (în liceu), educația civică și constituționalismul la Istorie, nutriția sănătoasă, educația igienică și educația sexuală la Biologie, circulația pe drumurile publice la Dirigenție etc.
„Propunerile de a introduce discipline noi și de a le elimina sau diminua pe cele vechi – verificate de la Renaștere încoace – sunt lipsite complet de realism și de spirit pedagogic. De asemenea, ideea de a avea mai multe discipline încheiate cu medii semestriale și anuale și derulate în câte o oră pe săptămână este lipsită de orice fel de fundamentare psiho-pedagogică. Disciplinele de o oră pe săptămână au cea mai slabă eficiență în procesul de predare-învățare”, mai transmite Academia Română.
Aceasta spune că „presiunea prin care se cere eliminarea sau reducerea drastică a teoriei în favoarea susținerii deprinderilor practice are, de asemenea, un grad mare de periculozitate. (…) Fără cunoștințe teoretice temeinice, acumulate în memoria elevilor, deprinderile practice ajung să fie fără fundament”.
Instituția mai condamnă și „presiunea prin care se cere reducerea numărului de ore de la disciplinele umaniste și de științe sociale”.
Totodată, mai atrage atenția că, și în contextul digitizării, „omul modern nu poate trăi și acționa în viață fără cunoștințelingvistice, istorice, geografice, etnografice, filosofice, etice”.
Academia mai susține că ideea reducerii orelor de istorie cu scopul asigurării educației globale și pregătirea viitorilor „cetățeni europeni” este absurdă: „identitatea europeană nu se poată obține prin distrugerea identităților naționale, ci, dimpotrivă, prin fortificarea lor”.
Instituția subliniază că este importantă și studierea limbii latine deoarece „ne ajută să înțelegem latinitatea căreia îi aparținem” și pentru că „gramatica latinei, ca și gramatica românească disciplinează mintea elevilor, aduce rigoare și logică în exprimare”.
Pentru toate acestea, continuă Academia Română, e nevoie de profesori buni și manuale bune, dar și de schimbarea unor percepții greșite.
Între acestea, ea enumeră ideea că învățământul românesc se bazează prea mult pe memorare: „Elevii nu ajung, totuși, analfabeți funcționali, fiindcă rețin prea multă informație și pentru că sunt copleșiți de teorie – cum se insinuează în anumite medii actuale – ci, dimpotrivă, pentru că nu rețin mai nimic; ideea că memoria nu trebuie cultivată în școală și că elevii nu au nevoie de cunoștințe, ci de metode de aplicabilitate practică este complet greșită; ca să aplici cea mai bună metodă, trebuie să ai capacitatea de a compara datele, de a cântări alternativele, iar pentru aceasta cunoștințele proprii sunt esențiale; memoria este o componentă fundamentală a inteligenței, iar necultivarea sa face să scadă drastic gradul de inteligență”.