În Biblioteca Academiei Române, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie „Ultimul țar Romanov”, dedicată familiei Împăratului Nicolae al II-lea, ultimul împărat al Rusiei între 1894 şi 15 martie 1917. Evenimentul, ce a avut loc sâmbătă, a fost organizat de către Mănăstirea Sretenski din Moscova, Biserica bucureșteană Sfântul Nicolae Tabacu și Ambasada Federației Ruse în România.
„Legăturile dintre dinastiile din Rusia și din România reprezintă o dimensiune foarte interesantă a relațiilor dintre cele două țări în istorie”, a declarat, cu această ocazie, ambasadorul Valery Kuzmin.
Acest eveniment a venit în contextul în care Ambasada Rusiei a trecut printr-o controversă puternică datorită insistenţei publice pe tema soldatului sovietic care „a eliberat România de fascism”, teorie prezentată cu omisiunea crimelor comise de militari în ţară cu ocazia ocupării.
Preşedinte al Academiei Române este profesorul Ioan Aurel Pop, care este vehiculat tot mai des drept un posibil candidat în alegerile prezidenţiale de la finalul lui 2019, chiar şi cu susţinerea PSD.
Ioan Aurel Pop a fost tot timpul un favorit al agenţiei de presă Sputnik, finanţată de Kremlin şi susţinătoare a manipulării şi propagandei ruseşti. Rector al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, Ioan Aurel Pop a promovat constant un discurs naţionalist.
„Veste minunată de Paști: un Mare Patriot a fost ales în fruntea științei și culturii”, scria platforma în limba română a Sputnik în ziua alegerii lui Ioan Aurel Pop ca preşedinte al Academiei.
Apoi, Sputnik i-a oferit spaţii largi pentru declaraţii profesorului şi a salutat cu mare veselie o afirmaţie critică a acestuia la adresa Uniunii Europene.
„Şi dacă îmi veţi demonstra că Uniunea Europeană e o realitate palpabilă pe care o putem vedea în timpul vieţii, atunci i-aş putea înţelege pe acei tineri care înlocuiesc idealul naţional cu idealul internaţional, ca să nu zic internaţionalist”, spunea Ioan-Aurel Pop spre fericirea Sputnik.
De asemenea, Sputnik a sărit imediat în apărarea lui Ioan Aurel Pop când istoricul Mădălin Hodor a publicat în Revista 22 un document al Securităţii în care numele acestuia apărea la capitolul colaboratori ai fostei poliţii politice a regimului comunist.