Scriitorul român Fănuș Neagu s-a stins din viață, la vârsta de 79 de ani, marți dimineață, la Spitalul Elias din Capitală.
Academicianul suferea de cancer la prostată, în fază terminală. Fănuș Neagu a fost internat la spital luni, însă, potrivit medicilor, scriitorul avea puține șanse de supraviețuire.
Trupul neînsufleţit al scriitorului va fi depus miercuri la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti (USR). Joi va avea loc înmormântarea, la Cimitirul Bellu, unde vor fi prezenţi familia, apropiaţii şi admiratorii lui Fănuş Neagu.
Răzvan Teodorescu, fostul ministru al Culturii a declarat într-o intervenție telefonică pentru știrile B1 TV că românii au pierdut o mare valoare a culturii.
„A fost o personalitate incontestabilă. Rămâne definitiv în cultura noastră o asociere de cuvinte, de metafore. A fost un om de atitudine, de curaj, o prezență vie, era viu în tot ceea ce făcea și ironia sa rămâne de neuitat. Toți il iubeam pe Fănuș pentru personalitatea sa puternică”, a afirmat Răzvan Teodorescu.
De asemenea, Cornel Dinu, finul regretatului scriitor, a mărturisit că Fănuș Neagu încă „face parte din brazda românească. A murit cu o mare durere cu ceea ce se întâmplă astăzi în România. Am cunoscut un om de mare condei, un mare spirit. Am învățat de la el să fiu bun cu aproapele. Întotdeauna și-a iubit poporul, a fost un mare patriot”.
Întrebat ce a însemnat pentru el relaţia cu Fănuş Neagu, Ion Iliescu a spus că l-a cunoscut în tinereţe, pe vremea când scriitorul lucra la Amfiteatru împreună cu Ion Băieşu.
„Era un om cu spirit, apreciat de toţi colegiii lui şi de toţi care iubesc arta română, pentru arta scrisului, pentru maiestria cu care folosea cuvintele. Era un maestru al metaforei în literatură. A fost un om decent şi scrupulos din acest punct de vedere. Rămâne valoarea lui ca scriitor ţi a unui om care lasă o operă dominată de maiestria lui”, a continuat Ion Iliescu.
Fănuş Neagu, un personaj cu o metaforă mlădioasă
Fănuș Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932 la Grădiștea de Sus, județul Brăila. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal, după care și-a continuat studiile la Liceul Militar din Iași între 1944 și 1948. A urmat Școala Pedagogică nr.2 din București, iar în 1952 a devenit cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1953, unde a fost coleg de generație cu Nicolae Labiș și Radu Cosașu. Între anii 1954-1957 a învățat la Facultatea de Filologie din București, însă nu și-a încheiat studiile.
A fost povestitor, memoralist, nuvelist, romancier și dramaturg. În perioada 1993-1996 a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București, totodată fiind ales membru al Academiei Române. În data de 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al Academiei Române.
A debutat în 1954 cu povestirea „Dușman cu lumea” în revista „Tânărul scriitor”. În 1960 scriitorul a debutat editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”. Urmează romanele „Somn de amiază” (1960), „Dincolo de nisipuri” (1962), „Vara buimacă” (1967), „Cartea cu prieteni” (1979), „Imsonii de mătase” (1981), „A doua carte cu prieteni” (1985), „Întâmplări aiurea și călătorii oranj” (1987), „Scaunul singurătății” (1988). În 1993 la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara se joacă piesa „Casa de la Miezul nopții sai Paiața sosește la timp”.