A murit actorul Traian Stănescu. Artistul s-a stins din viață la trei ani după soția sa, actrița Ilinca Tomoroveanu
Actorul Traian Stănescu a murit la vârsta de 82 de ani, conform anunțului transmis luni seară de fiul său, Mihai Stănescu.
Decesul artistului a venit la trei ani de la moartea soției sale, Ilinca Tomoroveanu, notează Stirileprotv.ro.
Actorul Traian Stănescu împlinise 82 de ani în martie
Traian Stănescu s-a născut pe 27 martie 1940 la Făget, județul Timiș, și a devenit absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția Actorie, în 1961.
Odată ce a absolvit, Traian Stănescu a fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamț (1961-1964), unde a interpretat diverse roluri: Vulpaşin în „Domnişoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu; Tom – „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams; „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Pierre de Marivaux; Mişu Felecan – „Nota 0 la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, potrivit Cinemagia.ro, citată de Agerpres.
În București a jucat la Teatrul C.F.R. Giuleşti (1964-1965), în „Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuţă Tănase, „Billy mincinosul” de Keith Waterhouse, „Pădurea împietrită” de Robert Emmet Sherwood.
Mai apoi, în perioada 1967-1968, el a evoluat la Teatrul Mic din capitală în „Baltagul” după Mihail Sadoveanu, „Richard II” de William Shakespeare.
Traian Stănescu a avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti începând cu 1968, conform volumului „1234 cineaşti români” al Cristinei Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu (Editura Ştiinţifică, 1996)
Printre rolurile interpretate de el pe scena Teatrului Național București se regăsesc: Luigi – „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007); „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru (dramatizarea şi regia Grigore Gonţa, 2002) „Amanţii însângeraţi” (regia Alexandru Tocilescu, 2002), „Numele trandafirului” după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998); „Strigoii” de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1997); „Ondine” de Jean Giradoux (regia Horea Popescu, 1994); „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wartenbaker (regia Andrei Şerban, 1990); „Moştenirea” de Pierre de Marivaux (regia Horea Popescu, 1989).