34 de ani de la cumplitul accident nuclear de la Cernobîl: Cantitatea de radiații, de 400 de ori mai mare decât cea a bombelor de la Hiroshima și Nagasaki

Dezastrul de la Cernobîl a fost cel mai mare accident nuclear care a avut loc pe 26 aprilie 1986, la reactorul nr. 4 din Centrala de la Cernobîl, în apropierea orașului Pripyat, în nordul Ucrainei de astăzi, teritoriu al URSS în momentul catastrofei. Este considerat cel mai grav dezastru nuclear din istorie și este unul dintre cele două catastrofe nucleare, de clasa a 7-a, severitate maximă, pe scala internațională a evenimentelor nucleare, cealalt fiind dezastrul nuclear de la Fukushima, în urma cutremcurului din 2011 în Japonia.

Accidentul a început în timpul unui test de siguranță pe un reactor nuclear de tip RBMK, care a fost utilizat în toată Uniunea Sovietică. Testul a fost o simulare a unei întreruperi a energiei electrice pentru a ajuta la dezvoltarea unei proceduri de siguranță pentru menținerea circulației apei de răcire a reactorului până la generarea electricității de rezervă. Acest decalaj a fost de aproximativ un minut și a fost identificat ca o problemă potențială de siguranță care ar putea provoca supraîncălzirea nucleului reactorului nuclear. S-a dorit să se dovedească că energia de rotație reziduală dintr-un generator de turbină poate furniza suficientă putere pentru a acoperi golul.

Cum s-a produs cel mai mare accident nucleat din istorie

În timpul scăderii planificate a puterii reactorului în pregătirea testului electric, puterea a scăzut în mod neașteptat la un nivel aproape de zero. Operatorii au putut să restaureze doar parțial puterea de testare specificată, ceea ce a pus reactorul într-o stare potențial instabilă. La finalizarea testului, operatorii au declanșat o oprire a reactorului, dar o combinație de condiții instabile și defecte de proiectare a provocat în schimb o reacție necontrolată a lanțului nuclear, scrieunscear.org.

O cantitate mare de energie a fost eliberată brusc, vaporizând apa de răcire supraîncălzită și distrugând nucleul reactorului într-o explozie cu abur extrem de distructivă. Acest lucru a fost urmat imediat de un foc central al reactorului în aer liber, care a eliberat o contaminare radioactivă considerabilă în aer timp de aproximativ nouă zile, care a circulat în unele părți ale URSS și Europa de Vest.

Incendiul a degajat treptat cam aceeași cantitate de contaminare ca explozia inițială. Ca urmare a creșterii nivelului de radiații ambientale în afara amplasamentului, la 36 de ore de la accident a fost creată o zonă de excludere de 10 kilometri. Aproximativ 49.000 de persoane au fost evacuate din zonă, în primul rând din Pripyat. Ulterior, zona de excludere a fost crescută la o rază de 30 de kilometri, când alte 68.000 de persoane au fost evacuate din zona mai largă.Cantitatea de radiații eliberată a fost estimată ca fiind de 400 de ori mai mare decât cea a bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Numărul vicitmelor exploziei de la Cernobîl

Explozia reactorului a ucis doi dintre personalul de operare. În răspunsul de urgență care a urmat, 134 de angajați și pompieri au fost spitalizați cu sindrom de radiații acute

Comitetul științific al Națiunilor Unite asupra efectelor radiațiilor atomice (UNSCEAR) a examinat, de mai multe ori, toate cercetările publicate cu privire la incident și a constatat că în prezent, mai puțin de 100 de decese documentate pot fi atribuite unei expuneri sporite la radiații. Determinarea numărului total posibil de decese legate de expunere este incertă pe baza modelului liniar fără prag, un model statistic contestat, care a fost utilizat.

Previziunile modelului cu cele mai mari valori de încredere ale eventualei cifre totale de decese variază, de la 4.000 de victime, până la aproximativ 9.000 – 16.000 de victime atunci când se evaluează continentul European în ansamblu

Pentru a reduce răspândirea contaminării radioactive de la epava reactorului și pentru a o proteja de intemperii, un sarcofag menit să acopere centrala a fost construit până în decembrie 1986.

Efectele exploziei în România

Nu se știe încă numărul persoanelor din România care au murit din cauza catastrofei de la Cernobîl. Cu toate acestea,expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986.

Asta în condițiile în care Regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a încercat să ascundă proporțiile catastrofei. Populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. După data de 2 mai 1986, oamenilor le era recomandat să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi.

În școli a fost demarată o campanie prin care elevilor li s-a administrat o doză de iod care era „antidotul” radiațiilor. Nu se știe câte persoane au murit în România din pricina radiațiilor de la Cernobîl.

Centrala nucleară de la Cernobîl, deschisă publicului larg

De curând,zona Centralei de la Cernobîl a fost deschisă publicului larg amator de vacanțe excentrice.

Vizitată poate fi chiar și camera de control a Reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, scena celui mai grav accident nuclear produs în istorie.

Totuși, turiştii care vor să viziteze zona nu pot intra decât purtând echipament de protecţie, iar limita de timp permisă este de maximum 5 minute.

Cernobîlul a devenit un obiectiv turistic popular în luna mai 2019, după lansareaseriei HBO cu acelaşi nume Cernobîl.