25 de ani de la Revoluție: Povestea tinerei care și-a pierdut soțul în lupta pentru libertate (VIDEO)

Decembrie 1989 a marcat un moment esenţial pentru istoria României. Dupa 45 de ani de comunism, poporul român a ieşit în stradă hotarât să moară pentru libertate. Au trecut de atunci 25 de ani în care, încet, ecourile Revoluţiei s-au stins şi s-au transformat în întrebari fara sfârşit. Mai ales pentru cei ale căror rude sau prieteni au fost ucise în decembrie 1989. Dupa un sfert de secol, familii întregi îşi plâng rudele care şi-au pierdut viaţa în strada. Pentru prima data, Claudia Sandu, soţia unui tânar care a murit pentru liberatate, a acceptat pentru B1TV să îşi spună drama care a marcat-o pe viaţă. O poveste care îi va ramâne în minte la fel de intens ca sunetul gloanţelor pe care deseori înca îl mai aude şi îi aminteşte de momentele de groază prin care a trecut în încercarea de a-şi căuta soţul.

20 decembrie. O veste auzită la radio îi atrăgea atenţia lui Roberto, un tânăr de doar 22 de ani. Era în casă, alături de soţia şi fetiţa abia născută. Măcelul de la Timişoara şi îndemnul de a ieşi în stradă l-au făcut pe tânăr să se alăture, o zi mai târziu celor care se aflau în Piaţa Universităţii. 21 decembrie 1989 a fost ultima zi din viaţa sa.

”Prietenul lui cel mai bun a intrat în curte și i-a spus ce se întâmpla la CC și în următoarea secundă a intrat în casă, s-a schimbat și a zis că merge la CC, eu aveam o fetiţă de 16 zile, a trebuit să rămân cu toate că a trebuit să merg, mi-a spus că se întoarce şi s-a întors”, a poovestit Claudia Sandu.

Spre seară, în aceaşi zi de 21 decembrie, Claudia s-a întâlnit cu soțul ei la Universitate.

”Ne-am întâlnit, m-am dus şi vreau să vă spun că a fost un moment unic pentru că simţeam umanitatea şi forţa ei, am văzut trupele cum erau aşezate, mi-a arătat unde a murit primul om la ora 6 în Universitate, practic mi-a spus că se scrie istoria şi mi-a zis hai să-ţi arăt cum se scrie istoria”, și-a amintit femeia.

Apoi, extrem de grijuliu Roberto şi-a trimis soţia acasă să aibă grijă de fetiţa lor de doar două săptămâni. A fost ultima oară când l-a văzut.

”Am plecat, dupa o oră eram în piața Unirii și în acel moment am auzit când a început să tragă cu trasoare, m-am întors și am văzut cerul cum se lumina, am fugit acasă și am așteptat, am așteptat”, spune Claudia Sandu.

Dar soţul ei nu s-a mai întors. În noaptea de 21 decembrie a plecat să-l caute pe străzile Capitalei. Ce a văzut nu va putea uita niciodată. 
 
”N-am ajuns chiar până în mijlocul Universității, undeva după biserică mai sus, am văzut cum se curața asfaltul, apă, valuri de apă, se făcea curat, spălau sângele de la Universitate, evident că 25 de ani m-am întrebat ce a fost de fapt acolo, ignatul că numai după animale speli sângele”, a continuat femeia.

Un iad. Au urmat patru zile de căutări nebunești prin spitale, printr-un oraș al terorii. 

”Efectiv s-a dezlănțuit iadul”, a afirmat ea.

Pentru tânăra de 16 ani nu mai contau nici zecile de cadave pe care le văzuse, nici luptele de pe stradă şi nici căderea regimului comunist. Tot ce voia era sa îşi găsească soţul.

”Mirosea a moarte, da, sânge foarte mult sânge, or fi spălat ei dar pereții facultății nu au reușit să îi spele, foarte multe lumânări asta este imaginea cu care am trăit. Se trăgea în disperare, se vorbea de teroriști, nu prea mai înțelegeam la un momentat că în 21 armata nu era cu noi, iar în 22 în care am ieșit eu era cu noi, nu mai înțelegeam cine în cine trăgea, nu am stat foarte mult că oricum am stat de-a bușilea și tot de-a bușilea am plecat de acolo ”, își amintește Sandu.

Patru zile au durat căutările, timp în care niciun spital din București nu a rămas neverificat.

”Erau filtre peste tot, vorbim de revoluționari, deja mergeam cu buletinul în mână pentru că la fiecare colț de stradă era câte un filtru, lăzi cu pâine cu mâncare împarțeau la soldați, își împprțeau între ei, am văzut și civili cu arme, clădirile ciuriuite, sunetul gloanțelor nu cred că o să îmi dispară niciodată, nu o să mă ajute niciodată, tot am văzut doamnă, tot nu cred că mi-a scăpat ceva”, a mai povestit Claudia Sandu.

Pe 26 decembrie, şi-a găsit soţul. Trupul neînsufleţit zăcea într-un camion, în curtea spitalului Gheorghe Marinescu. Fusese împuşcat în picior. 

Dar nu și-a găsit liniștea nici după ce și-a îngropat creștinește soțul. Au trecut 25 de ani grei din cauza întrebărilor fără răspuns. Pentru Claudia Sandu, durerea nu a trecut și nu va trece până când nu va afla cine i-a împușcat soțul.

http://static1.mediadirect.ro/mediaplayer/manager/preloader.swf