Peste jumătate dintre apelurile la 112, în 2018, NU au fost urgențe. Campioană: O persoană din București a sunat de 21.500 de ori în zece luni
Peste jumătate dintre apelurile efectuate anul trecut la 112 nu au fost urgențe, susține Serviciul de Telecomunicații Speciale, într-un comunicat. Astfel, unii oamenii au sunat să se plângă că nu pot returna produse în magazine, alții ca să afle programul trenurilor, iar unii pur și simplu erau supărați că e aprinsă lumina pe stradă. Campioană a fost o persoană din București, care a sunat de peste 21.500 de ori în zece luni.
”În anul 2018, operatorii 112 au preluat 12.735.836 apeluri. Mai puţine cu aproape un milion faţă de anul precedent. Apelurile de urgenţă reprezintă 45,1%, iar dintre acestea cele mai multe au fost transferate şi gestionate de Serviciul de Ambulanţă, Poliţie şi ISU-SMURD. Din totalul apelurilor primite la numărul unic de urgenţă, 54,9% dintre apeluri au fost pentru situaţii non-urgente. Cele mai mari procente au fost înregistrate în Mureş (68,1%), Covasna (65,8%), Vrancea (64,1%), Gorj (64,1%), Călăraşi (63,6%) şi Argeş (63,5%). În Bucureşti, 45,1% din totalul apelurilor au fost non-urgente. Potrivit datelor statistice, reiese o medie zilnică de peste 18.000 de apeluri non-urgente”, transmite STS, în comunicat.
Serviciul explică și în ce mod este afectată buna funcționare a numărului de urgență prin efectuarea de apeluri non-urgente:
”Aşadar, preluarea apelurilor la numărul unic de urgenţă poate fi îngreunată de procesarea apelurilor făcute neintenționat la numărul de urgenţă. Câteva exemple: un telefon introdus în buzunar sau aruncat în poşetă, fără a fi blocată tastatura acestuia. Procedura prevede clar că, în astfel de situaţii, operatorii 112 sunt obligaţi să asculte apelul preluat timp de 15-20 de secunde, chiar dacă de la celălalt capăt al firului nu se aude niciun sunet, apoi să reapeleze de două ori numărul de pe care s-a efectuat apelul. Pentru un astfel de apel involuntar și care nu este efectiv o urgență reală se pierd timp, resurse – vitale în alte cazuri, unde poate fi vorba despre diferența între viaţă şi moarte.
Două treimi dintre apelurile non-urgente sunt apeluri involuntare, cealaltă treime cuprinde apeluri prin care cetăţenii solicită sau vor să ofere diverse informaţii, care nu sunt de competenţa Serviciului de urgenţă 112 şi apeluri repetitive. Câteva exemple de astfel de cazuri: nu pot returna produse la magazin, este zi şi este aprinsă lumina pe stradă, doresc să îşi încarce cartela telefonică, vor să afle mersul trenurilor sau cât este ceasul, ce zi este, nu pot cumpăra o singură călătorie la metrou”.