Suntem tentați să credem că legumele, fructele și peștele sunt sănătoase, dar nu este mereu așa. Eva.ro prezintă o listă cu 10 alimente care ne pot intoxica organismul.
Cunoscut și sub numele de yuca sau cassava, maniocul reprezintă una dintre sursele principale de hrană pentru mai mult de 500 de milioane de oameni. Însă, preparea sa incorectă poate conduce la formarea unor cianuri reziduale care conduc la intoxicații acute, paralizii parțiale sau chiar deces.
Creveții sunt crescuți la scară industrială, în ferme specializate. Pentru a preveni răspândirea infecțiilor, bolilor și paraziților, fermierii introduc în hrana creveților antibiotic, iar apa în care sunt crescuți este tratată cu pesticide și fungicide. La toate acestea se adaugă adesea și alți aditivi chimici, inclusiv clorul, pentru a păstra în număr cât mai mare numărul creveților.
DESPĂRȚ IRE DUREROASĂ ÎN TELEVIZIUNE! ADIO, TEO TRANDAFIR! BURSUCU’ NU S-A MAI OPRIT DIN PLÂNS. VESTEA A CĂZUT CA UN TRĂSNET (GALERIE FOTO)
Nu vă speriați! În general, cartoful este o legumă sigură. Totuși, dacă lăsăm cartofii în medii umede sau expuse la soare sau dacă stau prea mult timp înainte de a fi consumați, aceștia vor începe să încolțească.
Iar tuberculii rezultați în urma procesului de încolțire conțin un compus toxic, cunoscut sub numele de glico-alcaloid. Dacă trece prea mult timp, există toate șansele ca substanța nocivă să intre în corpul cartofului, făcând periculoasă consumarea acestuia.
Speciile amare ale acestei semințe (nu ne referim aici la nucile propriu-zise) conțin o cantitate mult mai mare de cianuri decât migdalele dulci. Extractul de migdale amare a fost folosit în trecut în medicină, dar, administrat chiar și în doze mici, poate avea efecte grave sau chiar fatale, în special asupra copiilor. Acesta este motivul pentru care toate tipurile de migdale comercializate în Statele Unite ale Americii sunt dulci.
Mugurii de bambus sunt folosiți în numeroase supe și alte feluri de mâncare din bucătăria asiatică. Mugurii de bambus cruzi conțin un anumit tip de toxine prezent și în manioc.
Aceste toxine se distrug în timpul gătirii, acesta este motivul pentru care mugurii proaspeți de bambus sunt fierți separat înainte de a fi adăugați în diferitele feluri de mâncare.
Deși în aparență toate ciupercile arată la fel, nu toate sunt comestibile, unele dintre ele fiind chiar letale. Atunci când culegi ciuperci, trebuie să ai în vedere faptul că nu există nici măcar o schemă generală după care să poți identifica ciupercile otrăvitoare și nici pe cele comestibile. În plus, ciupercile au proprietatea de a înmagazina metale toxice, inclusiv pe cele radioactive. Este foarte posibil ca ciupercile crescute în Europa să conțină în continuare metale radioactive, ca urmare a dezastrului nuclear de la Cernobîl, din anul 1986. Este recomandat ca ciupercile să nu fie culese de pe marginea drumurile sau din apropierea întreprinderilor.
De obicei, mucegaiul este vizibil dar toxinele și alți fungi pe care acesta le produce nu sunt vizibile și acestea penetrează mâncarea. Evită să tai partea mucegăită a produsului și aruncă-l cu totul, atunci când observi pete de mucegai pe el.
Brânzeturile speciale, cum sunt brie sau Danish blue, pot fi consumate cu încredere, ele conținând un mucegai special care este introdus deliberat în interiorul lor. Totuși, dacă pe brânză apar pete de mucegai deși nu ar trebui, atunci brânza respectivă trebuie aruncată.
Deși rubarba este comercializată de obicei cu tot cu frunze, singura parte comestibilă este tulpina. În timpul Primului Război Mondial, ca urmare a unei greșeli, frunzele de rubarbă au fost declarate ca fiind sigure pentru consumul uman în Marea Britanie, ceea ce a condus la grave îmbolnăviri. Gătirea frunzelor cu praf de copt le face și mai otrăvitoare, ca urmare a reacției dintre sărurile prezente în praful de copt și acizii din tulpina rubarbei.
Este una dintre cele mai apreciate delicatese din bucătăria niponă dar trebuie gătit cu mare grijă. Se înlătură cu atenție părțile otrăvitoare și se evită contactul acestora cu restul cărnii.
Acesta este motivul pentru care bucătarii care gătesc acest tip de pește trebuie să urmeze un curs de specializare de 3 ani care le dă dreptul de a pregăti acest pește.
Boabele crude de fasole conțin o toxină puternică, lectina, care nu are niciun gust și care se neutralizează prin gătire. Sortimentele de fasole roșie sunt foarte toxice dar riscul există și la celelalte tipuri de fasole. Pentru cei care preferă gătirea la foc mic, veștile nu sunt tocmai bune: gătirea fasolei, fără aducerea ei la punctul de fierbere nu conduce la distrugerea toxinei.