Uber a plătit universitari din Occident pentru lobby – în România nu prea a fost nevoie să o facă, toți erau seduși de ideea unei piețe extra-extra liberă

Profesori de profil înalt din Europa și SUA au fost angajați ca parte a campaniei de lobby, arată The Guardian. Despre România nu prea se cunosc amănunte, probabil pentru că n-a fost nevoie să se meargă mai departe de politicieni.

În vest, Uber a investit în lobby care să descurajeze reglementarea pieței de ride-sharing

Dosarele Uber dezvăluie înțelegeri profitabile cu mai mulți academicieni de renume care au fost plătiți pentru a publica cercetări privind beneficiile modelului său economic. Rapoartele au fost comandate în timp ce Uber se lupta cu autoritățile de reglementare din principalele orașe din întreaga lume.

În România, imediat după apariția Uber, pe rețelele de socializare s-a dus un război extraordinar. Pe de o parte erau cei care nici măcar nu se gândeau să-și pună problema economică pe termen lung din spatele unui astfel de model de afaceri, cei care fuseseră seduși iremediabil de șoferii care nu mai ascultau manele, nu făceau conversație, ba mai mult, câte unul dintre ei deschidea chiar portiera clienților și cei care ziceau, bine, bine dar cum poți să ai o afacere cu un profit de milioane de euro fără să plătești nicio taxă.

Un vis cu regi și regine îmbarcați în caleașca neagră și care nu mai erau obligați să dea bacșiș dar pe care, în realitate, nu mai primeau la schimb nici măcar o fărâmă din banii care ar fi trebuit să fie investiți în infrastructura publică. Între timp ei își plăteau fiecare taxele și impozitele pentru ca Uber să poată alerga liber printre legi.

Șoferii Uber se plângeau încă din 2016 că s-au cam lăsat păcăliți

Dar deja prin 2016, șoferii Uber din România începuseră să se cam prindă că atât banii cât și drepturile lor sunt doar un vis frumos. Unul dintre ei chiar și-a descris experiența pe un blog – Din scaunul șoferului văd cum banii luați pe mere îi dau pe pere, și după o zi rămân cu…

El spunea cam așa „Punctual, Uber are tariful de bază de 1.39 pe km. Să zicem că faci o cursă de 10 km, înseamnă 14 RON(Uber rotunjește). Din acești 14 RON, Uber ia 20% comision, adică 14 – 2,8 = 11,2 din care scădem un litru de motorină, în cazul în care mașina consumă 10 la sută, după cum urmează: 11,2 – 5,30 = 5,9 RON. Cam ăștia sunt banii cu care rămâi. Asta fiindcă nu-ți plătești taxele(TVA, impozit pe profit, CAS).”

El explica că a calculat o cursă la 14 lei, nu 8-10 lei cât era de fapt de cele mai multe ori valoarea medie a unei curse. Și nu luase în considerare nici alte cheltuieli ale mașinii, cauciucuri, revizii, etc.

Apoi a venit și vestea că Uber obliga toți partenerii să-și facă PFA-uri sau SRL-uri și toți șoferii urmau să aibă atestate taxi, fiindcă de fapt, nimeni nu plătea nimic la stat.

La începutul lui 2017 a început bătălia pentru plata taxelor

Ce făcea Uber? Spunea că șoferul urmează ca din cei 14 lei dați exemplu mai sus să plătească un TVA, apoi și CAS și impozit pe venit. Ceea ce în unele cazuri însemna să vină cu bani de acasă pentru a continua să ofere serviciul. Iar Uber au rămas singurii care nu-și plăteau dările din comisioanele pe care le încasau de la șoferi.

Legea care reglementa serviciile de ridesharing a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017 și prevedea un proces de înregistrare rapid și ușor pentru conducătorii auto care oferă „servicii de transport de călători contra cost”, care pot fi fie persoane juridice, fie persoane fizice.

Un intermediar „organizator de transport de călători contra cost” putea face acest lucru în numele lor, la cererea lor, potrivit reprezentanților Uber România. Tot contra cost, evident.

Apoi, în decembrie 2017, Gabriela Firea, pe atunci primar s-a întâlnit cu reprezentanții Confederației Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O..T.A.R.), pentru a analiza probleme cu care se confruntă operatorii de taxi din Capitală.

Au apărut imediat reacțiile oamenilor de afaceri, economiștilor, oamenilor politici. Toți se revoltaseră – cum adică să se interzică Uber? Nici nu mai conta că practic, România era singura țară care nu avea reglementată piața de transport în regim de taxi.

În România Uber folosea metoda kill switch când apăreau autoritățile

Purtătorul de cuvânt al Uber a declarat chiar (potrivit The Guardian) că, atunci când a început fenomenul Uber, „reglementările privind ridesharing-ul nu existau nicăieri în lume”, iar legile privind transportul erau depășite pentru era smartphone-urilor.

În întreaga lume, poliția, oficialii din domeniul transporturilor și agențiile de reglementare au încercat să ia măsuri drastice împotriva Uber.

În unele orașe, funcționarii au descărcat aplicația și au apelat la curse pentru a putea lua măsuri drastice împotriva curselor de taxi fără licență, amendând șoferii Uber și confiscându-le mașinile. Birourile Uber din zeci de țări au fost percheziționate în mod repetat de autorități.

În acest context, Uber a dezvoltat metode sofisticate pentru a zădărnici aplicarea legii. Una dintre acestea era cunoscută la nivel intern la Uber sub numele de „kill switch”.

Atunci când un birou Uber era percheziționat, directorii companiei trimiteau frenetic instrucțiuni personalului IT pentru a întrerupe accesul la principalele sisteme de date ale companiei, împiedicând astfel autoritățile să adune probe.

Fișierele care au făcut obiectul unor scurgeri de informații sugerează că această tehnică, aprobată de avocații Uber, a fost utilizată de cel puțin 12 ori în timpul unor raiduri în Franța, Olanda, Belgia, India, Ungaria și România.

Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a declarat că astfel de protocoale „kill switch” sunt o practică obișnuită de afaceri și nu sunt menite să obstrucționeze justiția. Ea a precizat că protocoalele, care nu ștergeau datele, au fost verificate și aprobate de departamentul juridic al Uber, iar fostul CEO al Uber nu a fost niciodată acuzat în legătură cu obstrucționarea justiției sau cu o infracțiune conexă.