România, la același nivel cu Ecuador și Guatemala: O treime din populația ocupată lucrează în agricultură, la fel ca în 1980

România a ajuns  în 2014 la inflaţie şi dobânzi de nivel occidental, dar stagnează de 30 de ani la cel mai important indicator al dezvoltării: populaţia ocupată în agricultură, a afirmat profesorul Dumitru Sandu, citat de Ziarul Financiar.

De aproximativ 30 de ani, aproape unu din trei locuitori apţi de muncă este încadrat în categoria „populaţie ocupată în agricultură“, iar cei mai mulţi dintre cei 2,6 milioane de români care poartă această titulatură în statistici duc un trai la limita sărăciei.

Situaţia din România este similară cu cea din state precum Ecuador, Guate­ma­la, Kazahstan sau Filipine.

În timp ce mai toate ţările europene s-au dezvoltat prin industrializare şi apoi prin crearea de locuri de muncă în servicii, România rămâne la stadiul de o treime din populaţie ocu­pată în agricultură, sector care aduce doar 6% din PIB.

„Marea problemă este că majoritatea populaţiei ocupate în agricultură nu lucrează în agricultura capitalistă, profitabilă, ci în cea de subzistenţă. În ultimele decenii, dinamica dezvoltării urbane a fost lentă, incapabilă să se dezvolte. Până când oraşul nu îşi revine, ţara nu va ieşi din să­răcie. Lipsa locurilor de muncă din ora­şe, precum şi a slujbelor cu activităţi neagricole din sate a făcut ca procentul popu­la­ţi­ei din agricultura de subzistenţă să în­ghe­ţe la 29%“, a explicat profesorul Du­mi­tru Sandu de la Facultatea de Sociologie.

În anul 1950, forţa de muncă din economie era ocupată în proporţie de 74% cu activităţi agricole, iar pro­porţia a scăzut semnificativ odată cu politica de industrializare forţată şi accelerată a României de după cel de-al Doilea Război Mondial şi care a mutat o parte din forţa de muncă către centrele in­dus­triale. Astfel, în 1980 s-a ajuns la o pon­dere de 29% a populaţiei ocupate în agri­cultură din total, iar la Revoluţia din 1989 scăzuse chiar la 28%. Lipsa investi­ţiilor şi perioada de dezindustrializare din ultimii 20 de ani a făcut  ca acest procent să îngheţe la valoarea de 29%, în ciuda migraţiei masive a populaţiei în străinătate şi a faptului că economia României s-a modernizat după intrarea multinaţionalelor pe piaţă.

În prezent, România are cea mai fragmentată piaţă agricolă din Uniunea Europeană, cu 3,7 milioane de exploataţii agricole şi o medie de 3,5 hectare exploatate pentru fiecare fermă. Situaţia s-a mai îmbunătăţit în ultimii ani, astfel că piaţa a ajuns să aibă două universuri distincte: cel al fermelor de subzistenţă, de câteva hectare fiecare, care acoperă în total 4 milioane de hectare şi arealul celor câteva zeci de mii de ferme industriale, care exploatează alte 4 milioane de hectare de pământ.

Cu toate acestea, gradul ridicat de ocupare a populaţiei în agricultură şi „îngheţarea“ acestuia în ultimii 30- 35 de ani plasează România departe de ţările din Uniunea Europeană.

Depolitizarea administraţiei publice, regionalizarea şi descentralizarea, nu doar la nivel de judeţe, ci la grupuri de judeţe ar putea fi câteva dintre soluţiile pentru rezolvarea acestei probleme cu care se confruntă economia românească, spun specialiştii.

„România nu e bolnavă de sărăcie pe cât e bolnavă de lipsă de cooperare, un judeţ nu comunică cu altul. Există câteva organizaţii de asociere a judeţelor sau a localităţilor, cum sunt GAL-urile (grupuri de acţiune locală- n.red.). Avem nevoie de găsirea de soluţii pentru unirea comunelor mici care sunt neviabile din punct de vedere economic, pentru că ponderea acestora este foarte mare în totalul celor peste 3.800 de comune din ţară“, a mai spus profesorul Dumitru Sandu.

 În state precum Ungaria, Italia, Bulgaria sau Spania, ultimii 30 de ani au micşorat de câteva ori ponderea populaţiei ocupate în agricultură, însă în România nu s-a întâmplat acest lucru pentru că „bolile noastre sunt acelea că se elaborează documente de politici publice şi strategii care sunt goale de conţinut, se confundă agenda publică cu agenda unor persoane şi se lasă lucrurile în drum, nu se duc până la capăt, în timp ce în alte state astfel de politici se implementează, indi­fe­rent de schimbările de la guvernare”, susține Sandu.