România reprezintă un caz unic în Europa, fiind singurul stat care, în intervalul 2019 – 2021, a experimentat o creștere a decalajului dintre suma care ar trebui încasată de stat din colectarea TVA și ce este colectat în termeni reali, contrar tendințelor observate în restul țărilor europene.
După atingerea unui nivel minim în 2018 de 32,7%, GAP-ul românesc a înregistrat o creștere de 4%. Această evoluție a avut loc într-un context în care au fost implementate sisteme precum AMEF, RO e-Factura, RO e-Transport și SAFT.
„Sistemele ANAF-ului trebuie să poată reziste la creșterea instant a numărului de contribuabili care accesează serverele respective. Deci avem pași care sunt făcuți de către autorități în direcția asta, dar se pare că au existat amânări și măsurile sunt luate în ultimul moment ca un heirup, fără neapărat o eșalonare a lor și cu feedback din partea mediului de afaceri.” spune economistul Radu Nechita din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, citat de Ziare.
În momentul în care se titrează că România pierde nu știu câte miliarde de euro că nu se colectează TVA, nu România pierde, TVA-ul nu se evaporă.
TVA-ul care creează goluri în calcule pur și simplu nu este plătit și rămâne în buzunarele cuiva. Există anumiți contribuabili potențiali care nu contribuie.
O parte sunt oamenii care iau un metru cub de lemne mai ieftin, că nu se taxează, oamenii obișnuiți care sunt beneficiarii acestei neplăți de TVA, dar problema reală este că există și firme care fac același lucru, dar la alt nivel. În momentul în care faci evaziune pe scară mare, apare și suspiciunea că un astfel de derapaj e foarte greu de pus la punct fără protecție politică, punctează economistul.