România, Alianţă Latină împreună cu Italia şi Spania: Se refac structurile de forță în Noua UE

După Brexit se reconfigurează proiectul Uniunii Europene. Se refac cărțile, iar România nu poate sta impasibilă la jocurile de alianțe din cadrul Noii UE.

“Oricât am fi de neînsemnaţi din punctul de vedere al Produsului Intern Brut (PIB) – 160 mld. euro în 2015 faţă de 2.500 mld. de euro PIB-ul Angliei şi de şapte ori mai mult PIB-ul UE – trebuie să luăm aminte la cum Ungaria şi Polonia ştiu să joace cărţile cu foarte mare abilitate”, este de părere Sorin Pâslaru.

Jurnalistul notează într-un editorial pentru Ziarul Financiar că acum, după ieșirea Marii Britanii din Uniune, “este o perioadă în care absolut toate cărţile se pun pe masă şi se refac. Toate alianţele şi înţelegerile anterioare au căzut, iar cum negociem acum ne va aranja drumul în UE şi chiar în lume în următoarele decenii”.

“Este un moment zero, un moment istoric, aşa cum numai colapsul Uniunii Sovietice şi destrămarea CAER (Comunitatea de Ajutor Reciproc a fostelor ţări din Europa de Est) au mai fost”, adaugă Pâslaru.

Țările se uită în jur după vechile alianțe. Nucleul dur franco-germano-italian, împreună cu Ţările de Jos, s-au pus deja la masă.

În aceste condiții, României nu îi rămâne să decât să constituie Alianţa Latină împreună cu Italia şi Spania, spune jurnalistul ZF.

“Suntem asemănători nu numai ca limbă, dar şi ca structură economică şi parcurs. Pentru România, parcursul Italiei din anii ‘50 până în prezent, excluzând ultima decadă de stagnare şi supraîndatorare, este un bun exemplu de folosire a resurselor locale pentru construcţia unei industrii puternice cu capital autohton, în servicii financiare şi chiar şi în agricultură.

Avem numeroase interese comune, există schimburi puternice atât economice, cât şi sociale. Mai mult de 100.000 de românce sunt căsătorite cu italieni, există un du-te-vino uriaş între România şi Italia/Spania. De ce nu se învaţă spaniolă şi italiană pe scară largă în şcolile româneşti? Trebuie privită pragmatic această relaţie. Nevoile de dezvoltare – atragerea de fonduri UE, infrastructură, educaţie – sunt mai mult sau mai puţin similare. Să mergem şi instituţional acolo unde au mers oamenii”, arată Pâslaru.

Acesta este părere că se vor crea mici alianțe în Noua UE. În afară de cele prezentate mai sus, mai există grupul ţărilor de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia), grupul Bulgaria-Grecia și aspiranta Serbie.

Toate vor avea însă un singur lider. Bulgaria, Grecia şi, eventual, aspiranta Serbie: " Toată lumea aşteaptă din partea Berlinului preluarea leadershipului în NUE (Noua Uniune Europeană)", conchide Pâslaru.