Reactoarele nucleare modulare mici au o istorie plină de eșecuri: „Fără excepție, reactoarele mici costă prea mult pentru puțina electricitate pe care au produs-o”

Reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), tehnologia folosită de americanii de la NuScale pentru proiectul din România, au o istorie marcată de eșecuri, spun experții de la Renew Economy.

SMR-urile sunt definite ca reactoare cu o capacitate de 300 MW sau mai mică. Termenul de „modular” se referă la producția în serie a componentelor, despre care se susține că ar reduce costurile.

Orientându-ne după această definiție, în prezent nu există niciun SMR construit sau în construcție. După toate probabilitățile, nici nu va fi construit vreodată din cauza costului prohibitiv pe care îl presupune înființarea fabricilor pentru producția de masă a componentelor.

Istorie plină de eșecuri pentru reactoarele mici

Deși nu au fost construite SMR-uri până acum, există zeci de reactoare cu putere mică (sub 300 MW) în diverse țări, fără o producție de masă a componentelor reactoarelor.

Istoria reactoarelor de mici dimensiuni este marcată de eșecuri.

Armata SUA a construit și a operat opt reactoare mici, începând din anii 1950, dar acestea s-au dovedit a fi nefiabile și costisitoare, iar programul a fost oprit în 1977.

Tot în SUA au fost construite 17 reactoare civile, în perioada 1950-1970, dar toate au fost închise între timp.

Cele 26 de reactoare Magnox de mici dimensiuni care au fost construite în Regatul Unit au fost și ele închise între timp.

Singurul mini-Magnox care mai funcționează este în Coreea de Nord. Conceptul fusese făcut public la o conferință „Atomi pentru Pace”, iar regimul dictatorial de la Phenian folosește Magnox-ul de 5W ca să producă plutoniu pentru armamentul nuclear.

India operează 14 reactoare mici de apă grea sub presiune, dar au înregistrat depășiri de costuri și întârzieri îndelungate, remarcă prof. Ramana în cartea „The Power of Promise: Examining Nuclear Energy in India”. Nu există planuri pentru a fi construite și alte reactoare mici.

Istoria reactoarelor mici este la fel de nefastă și în alte zone, inclusiv în ceea ce le privește pe cele trei din Canada (toate închise), cele șase din Franța (toate închise) și cele patru din Japonia (toate închise).

„Fără excepție, reactoarele mici costă prea mult pentru puțina electricitate pe care au produs-o, rezultat atât al producției lor scăzute, cât și al performanței lor slabe”, spune prof. Ramana.

Se crede că mai funcționează câte un SMR în Rusia și China, cu toate că niciunul nu întrunește condiția de „modular” din definiție.

Un expert a explicat că sunt lipsite de sens afirmațiile cum că SMR-urile ar fi mai sigure

Michael Barnard, expert în domeniul tehnologiei și politicilor cu emisii scăzute de carbon, a realizat o amplă analiză despre eșecul SMR-urilor și a explicat că acestea nu sunt mai sigure.

Ei ignoră în mare parte cele șapte straturi de securitate suprapuse necesare oricărei soluții comerciale de generare nucleară. Ei ignoră eficiența termică și, prin urmare, a costurilor la scară largă. Ei ignoră avantajele tehnologiilor dovedite, mai simple, în favoarea noutății. Ei ignoră lipsa de interes militar pentru un program nuclear strategic modern. Ei ignoră faptul că nu au o economie și o geografie majoră care să susțină un câștigător și să-l forțeze să aibă succes, indiferent de ce costă. Și, în mod clar, nu acordă prea multă atenție concurenților moderni precum energia eoliană și solară”, a declarat Barnard, referindu-se la susținătorii SMR-urilor.