Prețul chiriilor a explodat la niveluri record în Europa/ De ce plafonarea nu este o soluție

Unii europeni sunt forțați să locuiască în dube. Alții se culcă pe canapelele prietenilor. Mulți s-au mutat înapoi cu părinții lor. De la centrele tehnologice din Marea Baltică la insulele de vacanță din Grecia până la marile capitale precum Berlinul sau Londra, se remarcă o creștere a costului de închiriere a locuințelor în multe părți ale Europei, scrie Financial Times.

Penuria de locuințe este agravată de inflație și de creșterea ratelor dobânzilor fapt ce pun presiuni pe creșterea chiriilor.

Cei care, în țări precum Marea Britanie și Irlanda, fuseseră deja supranumiți Generation Rent – persoane sub 40 de ani, care au probleme din cauza valorii excesive a caselor și a costurilor ipotecare în creștere – se trezesc acum și ei contrânși pe piața chiriilor.

Eveniment - 25 mar, 15:39

Newsweek: Veste prostă, pentru români! Adio, prețuri mici la mare în Bulgaria! TVA-ul crește de la 9% la 20%

Efectele sunt cuprinzătoare. Milioane de oameni stau mai mult în casa familiei, întârziind tranziția către independența deplină. Incapacitatea de a se muta pentru a profita de oportunitățile timpurii de angajare poate dăuna perspectivelor pe termen lung ale tinerilor. Deși sunt, de asemenea, în joc și alți factori – blocarea Covid a dus și la întoarcerea acasă a persoanelor de 20 de ani – în medie, în UE, 42% dintre tinerii cu vârsta între 25 și 29 de ani locuiesc cu părinții lor, spune Eurostat. În țări precum Grecia, Italia, Portugalia, Irlanda și Spania, proporția depășește două treimi.

În Marea Britanie, extinderea numărului de studenți de către universități exacerbează criza de cazare în unele orașe, crescând și mai mult costurile locuințelor studenților. În Italia, studenții au protestat în mai multe orașe în această primăvară din cauza penuriei de locuințe la prețuri accesibile, după ce pandemia a accelerat conversia multor apartamente rezidențiale în chirii de vacanță pe site-uri de partajare a casei, cum ar fi Airbnb.

Cei cu venituri mici în general, adesea lucrători cheie din sectorul public, pot fi lăsați să se lupte să își permită sau să obțină locuințe. În unele regiuni și țări, lipsa locuințelor la preț redus devine o problemă politică.

Guvernele adoptă soluții pe termen scurt; SPD-ul discută în Germania despre o plafonare a chiriei naționale pe trei ani. Astfel de măsuri pot reduce presiunea asupra chiriașilor, dar pot fi contraproductive prin descurajarea dezvoltării sau declanșând creșteri preventive ale chiriei înainte ca acestea să intre în vigoare. Subvențiile pentru locuințe pentru cei cu plăți slabe sunt o alternativă vizată, dar se pot dovedi costisitoare pentru autoritățile publice pe piețele „fierbinte” cu aprovizionare limitată.

Autoritățile locale și centrale pot ajuta la asigurarea unui comportament „bun” al proprietarilor prin stimulente și reglementări. Intervenția pentru a limita închirierea pe termen scurt a proprietăților prin Airbnb poate fi justificată pentru a crește oferta rezidențială și pentru a preveni golirea orașelor și stațiunilor – prin sisteme de permise sau modificări ale taxelor pentru a stimula închirierea pe termen lung – deși multe orașe s-au luptat să pună în aplicare astfel de scheme.

În cele din urmă, creșterea chiriilor peste tot are aceeași cauză fundamentală: eșecul sectorului imobiliar de a furniza suficientă ofertă acolo unde cererea este puternică. Remediile vor varia de la țară la țară, chiar și de la oraș la oraș. Dar principiile generale sunt aceleași. Unul este să ușureze reglementările privind utilizarea terenurilor și zonarea care au limitat oferta – și să descentralizeze luarea deciziilor și stimulentele către zonele metropolitane, care au cea mai bună idee despre nevoile lor.

O alta este reconstruirea investițiilor în locuințe sociale și accesibile. Investițiile în dezvoltarea de locuințe în țările OCDE s-au redus de la 0,17% din produsul intern brut în medie în 2001 la 0,06% în 2018. Dar construirea de locuințe sociale este o utilizare mult mai productivă pe termen lung a fondurilor publice decât subvenționarea chiriilor, pe măsură ce se extinde. aprovizionare în ansamblu.

Creșterea ofertei de locuințe poate crea, de asemenea, perdanți: deseori proprietarii mai în vârstă ale căror valori ale caselor sau veniturile din chirie pot fi reduse. Acest lucru are propriul său cost politic. Cu toate acestea, în joc este să se asigure că tinerii și cei mai puțin înstăriți își pot pune acoperișuri deasupra capului – și că orașele pot găzdui oamenii de care au nevoie pentru a funcționa.