Moise Guran: Un C.A.P. neasumat numit România – Cu cât plătim mai puţini, cu atât taxele sunt mai mari

În contextul războiului dintre Fisc și patronii întreprinderilor, Moise Guran explică într-un editorial pe biziday.ro,  diferența dintre evaziunea fiscală și corupție.

„Am observat că cetăţenii ţării noastre, uneori pe bună dreptate, nu prea fac diferenţa între evaziune fiscală şi corupţie. Poate şi pentru că, de multe ori, cele două sunt corelate. Pe de altă parte, am observat că nu numai cetăţenii, dar şi numeroşi lideri de opinie, jurnalişti sau politicieni, nu fac diferenţa între evaziunea fiscală şi neplata taxelor la stat.

Sunt societăţi mari, unele de stat, altele private, care nu-şi plătesc la timp sau nu-şi mai plătesc deloc taxele şi impozitele, dar asta nu înseamnă că încearcă să le ascundă. Televiziunea publică este într-o astfel de situaţie. Pe de altă parte, evaziunea fiscală este atunci când îţi ascunzi taxele de stat. Dacă le declari şi nu le plăteşti, ţi se calculează penalităţi. Dacă nu le declari şi eşti prins încercând să le ascunzi, abia atunci ai comis evaziune fiscală şi, în funcţie de gravitate, această fapta poate fi o contravenţie, cazul bonului fiscal neemis, alteori, în funcţie de sumele ascunse statului, evaziunea poate fi infracţiune, şi se pedepseşte cu închisoare până la şase ani”, scrie jurnalistul.

În țara tuturor posibilităților, dacă într-un magazin se vând produse neînregistrate, activitatea firmei ar putea fi suspendată, iar proprietarul ar putea primi șase ani în închisoare, aceasta fiind o infracțiune. În schimb, faptele de corupție, și ele infracțiuni, nu pot fi pedepsite cu mai mult de cinci ani în pușcărie.

“Trecând la nivelul următor, este interesant că, deşi faptele de corupţie sunt întotdeauna infracţiuni, niciodată contravenţii, legiuitorii noştri au considerat că ele nu ar trebui pedepsite cu mai mult de cinci ani de puşcărie, o pedeapsă mai mică decât cea pentru un buticar ce nu-şi trece marfa prin contabilitate.

Este, desigur, ţara valorilor răsturnate, dar cred că înţelegem cu toţii de ce … Până de curând, era mai puţin riscant să iei o şpagă, decât să furi TVA-ul. Ştim cu toţii că, în cele mai multe cazuri, furtul de TVA era protejat de cei care primeau şpagă şi, mai mult decât atât, ăi’ cu riscul mai mare de a fi prinşi aveau şi un risc de puşcărie mai lungă”, explică Moise Guran.

Jurnalistul mai spune că adevărata problemă cu care ne confruntăm este faptul că statul nu încasează bani, indiferent dacă vorbim despre fapte de corupție sau evaziune fiscală.

“Este o chestiune de bun-simţ, până la urmă, să accepţi esenţialul, iar esenţialul este lipsa banilor la buget”, spune jurnalistul.

Acesta mai  scrie că toate acțiunile noastre sunt legate, și că rareori se face o legătură între cauza și efectul acestora.

“Rareori cineva, de exemplu, face o corelaţie cauză-efect între pensiile mici şi evaziunea fiscală, sau între o reţetă fictivă, eliberată pentru o şpagă modică, şi fondurile insuficiente pentru medicamente compensate. Fiecare e cu treaba lui, iar şomerul rareori dă vina pentru lipsa locurilor de muncă pe cel care are angajaţi la negru. Şi, totuşi, evaziunea în domeniul muncii este cea care a dus la creşterea taxelor pe muncă şi, implicit, la scăderea ofertei de joburi”, adaugă ziaristul.

Deşi, noi, capitaliştii de azi, avem sentimentul independenţei şi libertăţii de acţiune, suntem mult mai legaţi între noi, ca membrii ai aceleiaşi societăţi, care, de fapt, nici n-a ieşit vreodată din solidaritatea socialistă. Plătim taxe ca să plătim pensii pentru părinţii noştri, ca să avem sănătate publică pentru cei care nu îşi permit privată, ca să avem armata, învăţământ, poliţie… Şi cu cât plătim mai puţini, cu atât taxele sunt mai mari”, scrie Moise Guran.