Interviu: În cartierul meu vreau să mă simt în siguranță

(P) 2013 a reprezentat un an prolific pentru Provident Financial România, din punct de vedere al premiilor primite pentru activitățile de Responsabilitate Socială. Cea mai recentă distincție este cea de ”Cel mai bun partener”, oferită de Poliția Capitalei, pentru proiectul ”În cartierul meu vreau să mă simt în siguranță”. Pentru a afla mai multe despre acest subiect am stat de vorba cu Romina Roșu, Coordonator CSR, Provident România.

1. Intrebare –  Ştim că de curând Provident a primit distincţia de „Cel mai bun partener” din partea DirecţieiGenerale de Poliţie a României 2013 pentru proiectul “În cartierul meu vreau să mă simt în siguranţă”. Vă rugăm să ne spuneţi când şi cum s-a născut ideea acestui proiect?

RR: Iniţiativa s-a născut, ca orice lucru durabil, dintr-o nevoie reală pe care am identificat-o și pe care ne-am asumat-o cu responsabilitate. Agenţii noştri, prin activitatea pe care o desfăşoară, sunt mereu expuşi unui anumit tip de risc în ceea ce privește siguranța lor. Cu toate că avem procese interne prin care ne asigurăm că ei cunosc riscurile și măsurile pe care trebuie să le ia pentru a le preveni, este foarte greu să ne încredinţăm că, o dată ajunși pe teren, ei sunt în siguranță. De aceea, am scos această inițiativă din spațiul sigur al birourilor și am dus-o în comunități pentru că ne-am dorit să beneficieze un număr mult mai mare depersoane.

2. Intrebare – Ne puteţi descrie pe scurt etapele acestui proiect?

Inainte de orice, am discutat cu oamenii:agenți, angajați, clienți și publicul larg. Știam cu toții cât de sensibil este subiectul siguranței, însă am vrut să vedem ce spun cetățenii. Credem că este un gest de responsabilitate și de transparenţă să întrebi oamenii dacă siguranța îi îngrijorează și care sunt riscurile pe care ei le resimt şi, alături de partenerul nostru, Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) care, prin natura sa ajunge foarte ușor la oameni, am reuşit să facem acest lucru.

Odată centralizate şi analizate aceste puncte de vedere, am organizat cea de-a treia etapă a proiectului, respectiv întâlnirile cu cetățenii. La acestea au perticipat autoritățile publice dar şi  reprezentanți ai Poliției Locale și ai Poliției de Proximitate întrucât remarcasem că una dintre cele mai mari probleme este aceea că oamenii nu cunosc responsabilitățile poliției și nici nu știu pe cine să sune dacă întâmpină un pericol.  Aceasta a fost, poate, cea mai importantă etapă a proiectului.
 
3. Intrebare – Cum aţi ajuns la temele de discuţie pe care le-aţi împlementat ulterior în cadrul dialogurile cu cetăţenii?

În luna mai a anului trecut am inițiat o cercetare în rândul cetățenilor din 3 zone ale Bucureștiului (Lacul Tei, Favorit – Drumul Taberei și Callatis – Prelungirea Ghencea) pentru a înțelege care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă locuitorii acestora în legătură cu siguranța personală, astfel încât, împreună cu autoritățile relevante, să putem oferi sfaturi și recomandări în consecință.

Peste 700 de persoane au răspuns la chestionarul în care erau expuse principalele potenţiale probleme curente, printre care perturbarea liniştii publice, siguranţa locuinţei, persoanele fără adăpost, consumul de droguri şi multe altele, pe care cetaţenii le-au putut ierarhiza.

Pe scurt, cele mai frecvente îngrijorări sunt legate de teama de hoții de buzunare (fie că sunt întâlniți în mijloacele de transport în comun sau pe stradă), de câinii comunitari, de iluminatul stradal și de cât de prezentă este poliția în comunitate pentru a preîntâmpina posibilele incidente (precum furturile din mașini sau din locuințe). 

4. Intrebare –  Care ţi s-au părut cele mai apăsătoare probleme pe care le-au ridicat cetăţenii în timpul dialogurilor?

Atât din chestionare cât şi din discuţiile faţă în faţă, imediat după problema câinilor comunitari, despre care nu are rost să mai dicutăm pentru că a curs deja suficientă cerneală, principalele îngrijorări exprimate au fost cele legate de perturbarea liniştii publice, violenţa stradală şi consumul de droguri. Trebuie să mărturisesc, cea din urmă mi se pare un fenomen social care trece de graniţa comunităţii, iar faptul că vârsta consumului de substanţeinterzise a scăzut în ultima perioadă către 14-15 ani, făcând din şcoli un loc atrăgător pentru distribuitori, ar trebui să atragă atenţia tuturor celor care au un cuvânt de spus în legătură cu acest subiect.

Însă violența stradală rămâne una dintre cele mai des întâlnite cauze de îngrijorare. Mulți din cei intervievați sau dintre cei care au participat la întâlniri cereau ca reprezentanții poliției să circule mai des prin cartier, să-ți faca mai des simțită prezența astfel încât să descurajeze fenomenul amenințărilor, furturilor din buzunare sau al tâlhăriei.

În sfârşit, una dintre chestiunile cele mai delicate a fost cea reprezentată de oamenii străzii. Aceștia sunt priviţi pe de o parte ca un potenţial pericol pentru persoanele vulnerabile (pentru că ar putea ataca copii, bătrâni etc.), iar pe de altă parte cu multă compasiune. Unii cetățeni au propus organizarea de adăposturi speciale și campanii de informare dedicate acestora referitoare la serviciile sociale la care pot avea acces.
 
5. Intrebare- S-au conturat cumva şi potenţiale soluţii în cadrul acestor întâlniri?

RR: Ei bine, atmosfera  acestor dialoguri este extrem de greu de redat în cuvinte. Ai parte de revoltă şi de optimism deopotrivă. Iar asta se întâmplă  pentru că în vreme ce una sau mai multe persoane ridică o problemă, alte câteva oferă soluţii, adesea implementabile şi la îndemână. Este un soi de încărcătură emoţională şi ideatică din care se nasc noi şi noi iniţiative individuale menite să servească celor mulţi.

Aş menţiona doar câteva: patrulările mai frecvente ale poliţiei pe străzi, cu precădere noaptea; campanii de informare a cetăţenilor inclusiv pentru a clarifica atribuţiile Poliţiei de Proximitate şi cele ale Poliţiei Locale, întâlniri periodice între poliţişti şi părinţi/ elevi, dar şi între poliţişti şi locatari, poliţişti de proximitate prezenţi în cartier, controale în zona şcolilor şi grădiniţelor, amenzi severe pentru persoanele care perturbă liniștea publică, descurajarea găştilor de cartier, instalarea unor panouri în locuri publice cu informaţii pentru prevenirea riscurilor de tâlhărie, avertismente şi altele.

6. Intrebare – Aş dori să ne spui câteva cuvinte pentru cititorii noştri despre partenerii pe care i-aţi avut în acest proiect, respectiv despre rolul pe care aceştia l-au jucat în asigurarea succesului implementării.

De pildă, lângă broşura pe care am construit-o alături de partenerii noştri de la CeRe, în care am dat câteva sfaturi utile, pe fiecare tip de problemă, implicarea Poliţiei Române a fost crucială pentru succesul proiectului. Campaniile pe care le-am organizat împreună cu Poliția Municipiului București de-a lungul acestui an au fost atât pe informare cât și pe prevenire. De ziua Poliției Române am organizat o campanie de informare pe tema tâlhăriei și a violentei stradale, urmată de o campaniei desfășurată în tot Bucureștiul pe tema furtului din locuințe, a furtului din magazine, din buzunare – atât în mijloacele de transport în comun cât și în comunitate.

Însă, toate cele de mai sus  nu ar fi fost posibile fără implicarea activă a partenerilor noştri de la CeRe, care au mobilizat grupurile de inițiativă, au realizat chestionarul, au mobilizat cetățenii să participe la întâlniri.

7. Intrebare – Care au fost principalele provocări de-a lungul timpului?

Dificilă întrebare…poate că reticenţa cetăţenilor în ceea ce priveşte participarea la astfel de întâlniri. Cred că societatea civilă nu estesuficient de pregătită și nici nu este conștientă de puterea pe care o are. Se bazează deocamdată destul de mult pe deciziile politice ca factor se soluţionare sau de adâncire a provocărilor de ordin social. Or, cu timpul, s-a dovedit că o Hotărâre de Guvern nu poate rezolva prea multe dacă nu este implementată corespunzător şi, în plus, am avut ocazia să vedem, în ultima vreme că cetăţenii pot genera proiecte iniţiative legislative, la rândul lor, prin cei care îi reprezintă.

8. Intrebare-  Dar principalele  satisfacţii?

După cum spuneam şi anterior, să vezi cum cetățenii găsesc soluții și cum își asumă implementarea. Nu e nimic mai minunat, în acest context, decât să vezi că spiritul civic există şi devine din ce în ce mai vocal. Or noi, companiile care avem o responsabilitate faţă de societate cel puţin egală cu cea a influenţei asupra acesteia, trebuie să sprijinim cetăţenul în atingerea unui prag superior de confort social, fiecare după specificul său.
 
9. Intrebare-Cum se potriveste acest proiect în strategia unei companii de servicii financiare cum este Provident?

Iată, aceasta este o bună posibilitate de a exemplifica ideea anterioară. Noi, de pildă, având un model de afaceri care presupune vizite saptămâale în casele clienţilor, trebuie săne asigurăm că integritatea fizică a oamenii noştri nu este prejudiciată în niciun fel.  Un mediu extern sigur vine în completarea proceselor interne pe care compania le-a dezvoltat pentru siguranţa agenţilor şi angajaţilor. Ni s-a părut firesc să ducem mai departe această preocupare internă  pentru oameni şi în comunităţile care, până la urmă, contribuie, în felul lor, la evoluţia afacerii noastre, acordarea de credite nebancare în mod responsabil.

10. Intrebare – Deocamdată proiectul a fost derulat în Bucureşti. Intenţionaţi să continuaţi proiectul şi , eventual să îl extindeţi şi în alte oraşe din ţară?

După cum spuneam, agenţii noştri, prin activitatea pe care o desfăşoară în domeniul acesta, de împrumuturi nebancare, sunt mereu expuşi unui anumit tip de risc în ceea ce privește siguranța lor însă, noi nu am văzut de ce membrii comunităţilor ar putea fi văzuţi ca fiind mai feriţi  de pericole decât ei. De aceea, am scos această inițiativă din spațiul nostru intern și am dus-o în comunități,  acolo unde dăm bani împrumut. Ne dorim mult ca acestă iniţiativă să-i fie de folos unui  număr cât mai mare de persoane.

De aceea vom continua parteneriatul cu politia capitalei pentru desfasurarea de campanii de prevenire a populatiei și, în măsura în care vom identifica parterneri la nivel local, vom merge și în comunitățile locale.