Industria siderurgică din România: Potențial uriaș, dar blocată de politici neclare și costuri ridicate

România are toate atuurile pentru a dezvolta o industrie siderurgică competitivă, însă reglementările neclare, costurile mari la energie și dificultatea accesului la finanțare împiedică progresul sectorului. Aceste concluzii reies dintr-o analiză realizată de Energy Policy Group (EPG), intitulată „Asigurarea competitivității pe termen lung a industriei siderurgice din România”, publicată luni.

Provocări și oportunități pentru industria siderurgică

Industria siderurgică românească se confruntă cu dificultăți similare celor din întreaga Uniune Europeană, precum volatilitatea prețurilor la energie, concurența externă și cererea fluctuantă, transmite Hot News. Totuși, România rămâne una dintre puținele țări din Europa Centrală și de Est cu producție primară de oțel, ceea ce o face esențială pentru economie și locurile de muncă.

Competitivitatea sectorului este afectată de prețurile ridicate la energie, lipsa unei piețe pentru oțel verde și accesul limitat la finanțare, factori care împiedică investițiile necesare modernizării.
În plus, întârzierile în dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen și deficitul unui lanț de aprovizionare fiabil cu fier vechi de calitate creează dificultăți suplimentare.
Cu toate acestea, România dispune de avantaje strategice importante care pot contribui la dezvoltarea industriei, printre care se numără potențialul ridicat în energie regenerabilă, un sector auto bine dezvoltat și o infrastructură în creștere, care ar putea facilita modernizarea proceselor industriale.

Ce măsuri sunt necesare pentru relansarea sectorului?

Pentru a se adapta noilor inițiative europene, precum Clean Industrial Deal și viitorul Plan de Acțiune pentru Oțel și Metale, România trebuie să implementeze de urgență măsuri concrete pentru sprijinirea industriei siderurgice.
Extinderea capacităților de producție a energiei regenerabile este esențială pentru reducerea costurilor energetice, iar dezvoltarea infrastructurii pentru hidrogen poate facilita tranziția către oțelul verde.
Clasificarea fierului vechi drept resursă critică ar putea îmbunătăți aprovizionarea, în timp ce absorbția eficientă a fondurilor europene este necesară pentru modernizarea combinatelor.
Atragerea investițiilor private și dezvoltarea unor noi instrumente de finanțare ar putea stimula creșterea sectorului, iar consolidarea piețelor pentru oțelul verde în industrii-cheie, precum construcțiile și industria auto, ar contribui la integrarea acestuia în economia sustenabilă.

Oportunitatea unei industrii sustenabile

Industria siderurgică românească joacă un rol crucial în economie și are potențialul de a deveni un lider regional în producția sustenabilă de oțel.
Dacă autoritățile implementează politici clare și eficiente, tranziția către o industrie cu emisii reduse de carbon ar putea transforma acest sector într-un motor de creștere.