Fermierii români și europeni care muncesc peste 49 de ore pe săptămână lucrează de trei ori mai mult decât restul angajaților. Iar accidentele acestora de muncă sunt cele mai multe

Publicat: 12 01. 2024, 09:06

Durata medie a timpului de lucru este mai mare decât cea obișnuită în agricultură, fiind de 41,2 ore în 2022, față de o medie de 35,9 ore la nivelul întregii economii, arată o analiză a Comisiei Europene.

A crescut numărul fermierilor cu facultate

Acest lucru este întărit de faptul că 23,7 % dintre persoanele care lucrează în agricultură au lucrat ore lungi (definite ca fiind 49 de ore sau mai mult pe săptămână), de aproximativ trei ori mai mult decât media (7,4 %) pentru toate persoanele angajate.

Ceva mai mult de o treime (34,9 %) dintre persoanele care lucrează în agricultură în UE aveau un nivel scăzut de educație în 2022 – procent mai mult decât dublu față de media (16,5 %) pentru toate persoanele ocupate.

În schimb, mai mult de o treime (37,1 %) dintre persoanele angajate aveau un nivel de educație ridicat (universitar), ceea ce reprezenta aproape de trei ori mai mult decât ponderea (12,7 %) înregistrată pentru agricultură.

În 2021, au avut loc 4,5 accidente mortale la 100 000 de persoane angajate în agricultură, ceea ce a fost de 2,6 ori mai mare decât rata corespunzătoare (1,8 accidente mortale la 100.000 de persoane angajate) în toate activitățile, arată Economica.

România are cei mai mulți fermieri, chiar dacă numărul lor a scăzut din 2010

În România, mai mult de una din cinci persoane (20,9 % în 2020) lucra în agricultură, sectorul reprezentând o contribuție deosebit de mare din totalul locurilor de muncă.

România este fruntașă însă și în ceea ce privește nivelul cu care a scăzut ponderea celor care lucrau în agricultură din 2010 și până în 2020/2021 – cu 10,8 puncte procentuale în 2010 față 2020, pe fondul scăderii numărului exploatațiilor agricole.

Ponderea agriculturii în totalul forței de muncă ocupate a fost, de asemenea, relativ ridicată în Bulgaria (15,5 %) și în Grecia (9,9 %). În schimb, ea reprezenta mai puțin de 1 % din totalul locurilor de muncă în Luxemburg și Malta (ambele 0,7 %).