Concluzia la care a ajuns un român care încearcă de un an să cumpere un apartament în București: „Toți zic că este un moment prost să cumperi, dar cumpără lumea”

Unii dintre românii care au nevoie să cumpere o locuință sau vor să investească în piața imobiliară amână momentul deoarece prețurile au crescut, la fel ca ratele de la bancă.

Sunt însă destui care fac pasul, în ciuda scumpirilor. Este concluzia unui român care încearcă de un an să cumpere un apartament în Capitală.

Eveniment - 21 mar, 18:51

Un agent imobiliar din Roman a fost plasat în arest la domiciliu după ce a înșelat zeci de persoane. Prejudiciul depășește 100.000 euro

Povestea unui român care încearcă de un an să cumpere un apartament în Capitală

Un român care încearcă de un an să cumpere un apartament în Capitală a povestit că a încercat să negocieze prețul de câte ori a găsit o locuință pe placul lui și de fiecare dată a apărut alt cumpărător.

„De aproape un an caut să îmi cumpăr un apartament în București. De vreo 3-4 ori am ajuns în punctul de a face o ofertă, dar mereu a picat din diferite motive. Faza e că de fiecare dată am încercat să negociez, în limita bunului simț, iar agentul nu a cedat niciun pic. Băga texte din-alea că de fapt e super-ofertă ce ne face el (efectiv minciuni, după atâta timp știu și eu cum arată piața), iar când opuneam rezistență zicea „dacă nu îl luați dvs îl ia altul.”

Și problema e că fix așa e, de 2 ori am renunțat pentru că prețul era absolut nesimțit și l-a luat altul în 2-3 săptămâni. Apropo că zice toată lumea că e moment prost să cumperi, cumpără lumea în draci.

Deci, oare chiar nu se poate negocia deloc? N-am știut eu ce să zic? Alt bluff decât „dacă nu scazi prețul nu-l cumpăr „nu cunosc, iar ăsta pur și simplu nu merge”, scrie ziare.com.

Comentariile internauților nu au întârziat să apară

În comentarii, mai mulți i-au dat sfaturi despre cum ar putea negocia cu succes.

„Nu am un sfat concret, dar am o poveste prin care a trecut un amic când și-a luat casă acum 8 ani.

Amicul asta a luat casă direct de la proprietar, iar o parte din decizie a fost și că să îl facă în ciuda agentului imobiliar.

La prima vizionare amicului meu i-a plăcut mult casa, dar l-a enervat rău agentul când i-a spus de sus că nu negociază deloc prețul și că el vine casă cui vrea el. Amicul meu i-a spus că mai bine mai stă în chirie decât să îi dea agentului bani. Dar s-a întors mai târziu și s-a dus prin vecini și a lăsat numărul de telefon la 2 cu rugămintea că să îi spună proprietarului că e foarte interesat, dar că agentul imobiliar e o scârbă de om cu care nu vrea să mai discute.

Proprietarul l-a sunat, iar la final amicul meu a dat și cu 15 mii de euro mai puțin decât cerea agentul.”

„Din păcate cu puținii agenți cu care am avut de a face, toți au avut o atitudine mizerabilă, arogantă. De altfel mi se întămplă și în alte domenii, când vine agentul de vânzări să mă întrebe „cu ce vă pot ajuta? „, din acel moment știu că deja nu cumpăr nimic de la el. Atitudinea personalului din comerț și imobiliare este NU de a ajuta, ci de „știu eu mai bine decât tine ce îți trebuie”.

„Eu am avut o experiență bună cu un agent imobiliar, ne-am înțeles la un comision de 2700E de față de 3000 de euro cât era inițial. În plus, agentul a mai plătit și de vreo 250 de euro restante la întreținere pe barbă lui. Chestia e că am plătit banii ăștia cu drag pentru că apartamentul pe care l-am cumpărat era cu cel puțîn 10K sub prețul pieței. (piață studiată în amănunt).

Nu în fiecare zi vine un agent să-ți zică „dacă-mi dai 3000E îți aduc un beneficiu de 10.000…” Poveste a fost win-win pentru toată lumea: eu îmi vandusem apartamentul vechi și aveam cash iar vânzătorul și agentul au vrut banii cât se poate de repede. Nu antecontract, nu banca, nu evaluare – într-o săptămâna am avut actele.”

„Acum 2 ani am negociat cu 20k mai puțin, dar am avut noroc – proprietara din afară țării avea nevoie de bani pentru avansul altei case. Alt apartament l-am pierdut deși am oferit exact cât cerea, pentru că agentul a dat-o unui prieten.

În principiu am auzit de discounturi mai ales prin oameni plecați prin afară care de-abia așteaptă să scape de România. Că să poți negocia, tre să ai detalii de care să te agăți. Recomand cartea „Never split the difference” a lui Chris Voss.”

„Nu negociezi niciodată cu ei. Dai de proprietar și negociezi cu el. În cel mai rău reduci doar cu 1-2 procente (că nu mai ia agentul)”.