Când vor încasa românii salarii ca în străinătate. Termenul limită impus de UE Guvernului de la București

EY România susţine că digitalizarea, noile forme de muncă atipice, globalizarea, alături de consumerismul exacerbat, au erodat şi au remodelat piaţa muncii, generând discrepanţe mari între anumite domenii.

Potrivit unei analize realizate de reprezentanții EY România, statul trebuie să implementeze venitul minim european adecvat până în anul 2024, iar salariatul român va avea doar de câştigat, fiindcă venitul său minim ar creşte simţitor.

România se află pe ultimele locuri din UE în ceea ce privește salariul minim lunar

Analiza arată faptul că cele mai recente date Eurostat cu privire la salariul minim lunar demonstrează că România (cu puțin peste 600 euro) se poziționează printre ultimele țări din UE, pe locul 20 din 22, doar înaintea Ungariei și Bulgariei, pe o scară a acestui indicator cuprins între 2.387 euro în Luxemburg și 399 euro în Bulgaria. Chiar dacă aceasta reprezintă o problemă strigentă doar pentru o parte dintre țările membre, tema venitului minim este poziționată în continuare cu prioritate pe agenda de lucru a instituțiilor europene.

Eveniment - 19 sep, 19:59

Locul ascuns din România care este înconjurat de peisaje frumoase și legende. Puțin români știu despre existența lui

Un pas important în acest sens a fost adoptarea de către Parlamentul European, în toamna anului trecut, a Directivei 2041/2022 privind salariul minim adecvat în UE, iar din momentul intrării în vigoare a acesteia (octombrie 2022), statele membre au la dispoziţie doi ani pentru a transpune prevederile acesteia în legislaţia locală.

Potrivit reprezentanţilor companiei de consultanţă, momentul „zero” al iniţiativei a fost anul 2017, când întreg ansamblul instituţional al Uniunii Europene a proclamat Pilonul european al drepturilor sociale. Principiul numărul 6 al acestuia se referă la „salariul minim adecvat” („fair minimum wage”), cu menţiunea expresă că în UE este nevoie de asigurarea unui venit decent tuturor lucrătorilor, considerându-se că salariile minime adecvate au un rol important în protejarea categoriilor vulnerabile.

Prin intermediul acestei directive se urmăreşte ca venitul minim să poată fi determinat transparent şi previzibil de către fiecare stat membru, în conformitate cu realitatea socială şi în acord cu legislaţiile naţionale. Acest lucru se întâmplă deoarece, în ciuda faptului că toate ţările UE au o formă sau alta de asigurare a unor venituri minime prin diferite sisteme de protecţie socială, în majoritatea cazurilor această remuneraţie nu acoperă toate costurile unui aşa-zis trai decent.

Noile forme de muncă atipice, globalizarea, alături de consumerismul exacerbat, au erodat şi au remodelat piaţa muncii, generând discrepanţe mari între anumite domenii, atunci când este vorba despre venituri.

Rolul acestor praguri de venit minim devine şi mai important în contextul economic şi social actual, complicat şi complex deopotrivă, după anii de pandemie, crize sanitare, de mobilitate şi inflaţie în creştere, plus un război regional în Europa. Astfel, această iniţiativă este caracterizată de ambivalenţa dată în primul rând de necesitatea ameliorării condiţiilor de trai şi de muncă în Uniunea Europeană, dar şi de ideea de a asigura progresul economic şi social în cadrul acesteia.

De asemenea, analiza precizează că nu toate ţările UE vor avea acelaşi venit minim adecvat. Fiecare stat va stabili nivelul acestuia în funcţie de condiţiile sociale şi economice, puterea de cumpărare, nivelul productivităţii şi evoluţiile indicatorilor macroeconomici la nivel naţional, însă având drept ghid tocmai prevederile directivei europene şi principiile pe care aceasta le cuprinde.

În acest fel, ţările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să modifice nivelul acestuia după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanţă cu rata inflaţiei şi să poată acoperi coşul de cumpărături minim pentru diverse bunuri şi servicii necesare (fără însă a se limita doar la lista celor esenţiale, ci să poată acoperi adiţional chiar şi anumite cheltuieli dedicate bunăstării şi derulării unor activităţi recreaţionale, culturale, educaţionale sau sociale).

Nu în ultimul rând, directiva precizează că statele care au deja implementate politici de protecţie socială privind venitul minim garantat prin acorduri colective, nu vor fi obligate să introducă acest nou set de reguli privind venitul minim adecvat european, cu condiţia să aibă deja prevăzute, prin legislaţia naţională, condiţii şi standarde mai avantajoase decât ceea ce ar rezulta din implementarea acestui concept.

Pe de altă parte, se doreşte încurajarea negocierilor colective asupra nivelului salariilor, dar şi monitorizarea condiţiilor de muncă printr-un sistem de controale şi inspecţii pe teren pentru a evita fie subcontractarea abuzivă, activitatea independentă fictivă ori nedeclararea orelor suplimentare. Astfel, se recomandă statelor membre să-şi actualizeze salariile minime cel puţin o dată la doi ani, iar în ţările care folosesc un mecanism de indexare automată, cel puţin o dată la patru ani.

Se recomandă ca punct de pornire valoarea coșului de consum

În ceea ce privește calcularea corectă a acestui venit, oficialii europeni recomandă statelor membre să ia ca punct de pornire valoarea coşului de consum (aşa cum este prevăzut de rapoartele statistice naţionale) ori să seteze acest venit la 60% din salariul median sau la 50% din salariul mediu brut pe economie. Spre exemplu, un coş de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentaţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte, asigurarea unei locuinţe, dotarea şi întreţinerea acesteia, produse de uz casnic şi igienă personală, servicii, educaţie şi cultură, îngrijirea sănătăţii, recreere şi vacanţă, fond de economii.

Analiza arată că România face parte din grupul ţărilor cu venituri minime statutare, adică în grupul majoritar al statelor cu venituri reglementate prin legi sau statute. Spre deosebire, veniturile minime negociate colectiv se găsesc în Uniunea Europeană în doar 6 ţări, şi anume: Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia şi Suedia (unde sunt stabilite prin negocieri între sindicate şi angajatori). Din păcate, România nu se situează pe o poziţie avantajoasă când vorbim despre salariul minim garantat la nivel naţional, dar nici când vine vorba despre indicele nivelului preţurilor pentru consumul final al gospodăriilor – actualmente, 55% fiind punctul la care se află ţara noastră.

Cu privire la veniturile medii, ţările din Europa de Est se regăsesc tot în jumătatea de jos a clasamentului. Unele au înregistrat creşteri semnificative în această direcţie (de exemplu, Letonia, Slovacia, Bulgaria şi Lituania), pe când România şi Estonia prezintă evoluţii mai lente, potrivit unui Raport Eurofound aferent anului 2021, scrie RomaniaTV.

Este foarte important să se ţină cont de marile diferenţe între economiile ţărilor membre, pe indicatori esenţiali, cum sunt produsul intern brut (PIB) şi nivelul preţurilor de consum. Spre exemplu, în 2021, Irlanda a înregistrat cel mai ridicat nivel al preţurilor dintre statele membre, cu 44% peste media UE (care a fost stabilită la 100%), în timp ce în România nivelul preţurilor a fost cu 45% sub media UE.

Analiza remarcă faptul că în România salariul minim garantat este cu mult mai mic decât ar fi venitul minim necesar unui trai decent (aşa cum prevede Directiva), iar discrepanţele pot fi subliniate astfel: determinat în funcţie de coşul de consum zilnic pentru un trai decent, atunci venitul (net) minim garantat în România ar trebui să fie mai mare cu cel puţin 800 lei net; dacă venitul minim garantat în România s-ar calcula având ca reper echivalentul a 50% din câştigul mediu brut pe economie – una dintre alternativele de calcul propuse de Directivă – (i.e., 50% din 6.430 lei = 3.215 lei), decalajul ar creşte cu încă aproximativ 500 lei net şi deci venitul minim garantat în România ar trebui să crească cu aproximativ 1.300 lei.

Aceasta susţine că impactul directivei va putea fi însă măsurat în ani buni de-acum încolo, după o perioadă de implementare, probabil graduală, din partea statelor membre. Speranţele sunt însă că acest act normativ UE va genera o mai mare transparenţă, certitudine, stabilitate şi predictibilitate pe piaţa muncii, iar în vremuri de criză va deveni o ancoră pentru cetăţenii vulnerabili din ţările UE, implicit şi pentru cei din România.

În România, calculul actual pornește de la un salariu mediu brut de 6.401 lei în luna martie a acestui an, conform Institutului Național de Statistică (INS) și un minim brut de 2.550 lei.

Conform criteriilor Directivei, salariul minim brut ar trebui să ajungă, în România, la cel puțin 3.200 de lei. La nivel național, creșterea va fi resimțită de 1,1 milioane de angajați. Aceștia reprezintă mai bine de 20 la sută din totalul salariaților din România (5,7 milioane, la 01.05.2022)

Înțelegerea, care a avut loc în iunie 2022 la Strasbourg între socialiștii europeni și președenția franceză a UE, urmează de acum să primească votul formal în ambele instituții. Printre scopurile directivei se numără reducerea inegalităților și a sărăciei în rândul persoanelor care lucrează.

„Uniunea Europeană și-a livrat promisiunile. Noile reguli privind salariul minim vor proteja demnitatea muncii și vor asigura că munca este plătită” a declarat Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene

Astfel, salariile minime vor urma să fie stabilite în raport cu valorile de referință internaționale: cel puțin 50% din salariul mediu brut și 60% din salariul median, la nivelul statului respectiv. În prezent, 18 țări ale Uniunii nu îndeplinesc aceste criterii.

Pe de altă parte, în cazul în care mai puțin de 80% dintre lucrătorii unei țări sunt acoperiți de contracte colective de muncă, atunci statul respectiv are obligația să stabilească un plan de actiune, cu un calendar clar și cu măsuri concrete, pentru a sprijini extinderea acestui tip de stabilire a salariilor, conform declarațiilor Comisiei și Parlamentului European.

Statele Uniunii vor avea doi ani la dispoziție, ulterior votului formal pozitiv în ambele instituții, pentru a transpune noile reglementări în legislația națională. Douăzeci și unu de state dintre cele 27 de țări membre ale UE au deja o politică de salariu minim, acesta variind la 1 ianuarie 2022 de la 332 de euro pe lună în Bulgaria la 2.257 de euro pe lună în Luxemburg.

Noua lege a UE, care încă mai are nevoie de aprobare formală din partea parlamentului și a Consiliului UE, va obliga și statele membre în care mai puțin de 80% din forța de muncă este protejată printr-un acord colectiv să creeze un plan de acțiune pentru creșterea acestei protecții.