APMGR: Nevoia milioanelor de români de a fi tratați cu medicamente este acoperită doar parțial de către Guvern

Constatăm cu regret că încă mai există voci importante care susțin că economia funcționează sănătos cand există taxare excesivă, care de fapt acoperă lipsa de preocupare pentru o administrare corecta a bugetului (de medicamente).

Punctual, taxa clawback acoperă deficitul de finanțare pentru medicamentele compensate, adica 2,27 de miliarde de RON plătiți de către industria farmaceutică. Nevoia milioanelor de români de a fi tratați cu medicamente este acoperită doar parțial de către Guvern, acesta lasând povara pe umerii producătorilor de medicamente.

La ora actuală taxa clawback este de 27,65%, companiile farma plătind o taxă de 27,65 % din vânzările medicamentelor compensate. Pentru o taxă de doar 2% din cifra de afaceri, măsură propusă prin Ordonanța 114 /2019, au fost generate adevărate turbulențe de către sectoarele ce aveau să fie implicate.

Existența unei taxe clawback impredictibile în continuă creștere, precum și politica celui mai mic preț european au determinat ca multe medicamente să nu se mai producă în fabricile din Romania sau să nu mai fie aduse în România, acest aspect afectând personalul, lucrul în schimburi, salariile, beneficiile și sporurile salariale.

Creșterea continuă a taxei clawback are un impact economic negativ, fabricile au trecut de la 3 la 2 schimburi, companiile au făcut restructurari, au blocat investițiile, au înghețat salariile și sporurile salariale. Pe de altă parte creșterea a condus la retragerea medicamentelor ieftine din piață.

Taxa clawback este nu numai o barieră în calea creșterii investițiilor în piață, dar și o barieră în calea atragerii de noi investitori în industria farmaceutică.

Medicamentele ieftine sunt forțate să fie retrase din piață din cauza politicii celui mai mic preț cuplată cu taxa clawback, dar unele dintre ele sunt readuse în piață pe lista de nevoi speciale (ANS) la prețuri mult mai mari. Toate acestea cu impact economic negativ.

Economia nu poate crește sustenabil prin creșterea fiscalității sau a consumului (datorită creditelor de consum), ci prin atragerea de noi investitori, creșterea absorbției fondurilor Europene, a investițiilor publice și private (dacă există mediu de operare favorabil).

Taxa clawback există cuprinsă în legislația din Polonia, dar nu s-a aplicat niciodată pentru că, Guvernul din Polonia actualizează constant bugetul de medicamente conform nevoii populației de a avea acces la medicamente.

În Bulgaria nu există taxa clawback, iar prețurile sunt mai mari decât cele din România.

În concluzie ce se întâmplă în România este fără precedent în Uniunea Europeană.

Prin natura lor, medicamentele generice oferă un acces crescut și in același timp facilitează și optimizarea bugetară. Cu toate acestea, an de an au fost penalizate să plăteasca un clawback

tot mai mare, dar și același procent de taxă ca medicamentele inovative. Pacientii români trebuie sa aibă acces la toate medicamentele, generice, biosimilare și inovative. Este obligația legală a autorităților de resort să se asigure că exista spațiu bugetar pentru compensarea medicamentele inovative. Astfel medicamentele generice nu vor mai fi forțate să cofinanțeze inovația.

În tabelul de mai jos se poate observa cu usurință cum guvernele s-au bazat pe taxa clawback și nu au luat nici o decizie de a retrage taxa introdusă temporar sau de a stopa creșterea acesteia, de a o plafona și de a administra eficient bugetul. Nici anii de creștere economică nu au convins guvernele să-și asume responsabilitatea pentru bugetul de medicamente și pentru tratamentul pacienților cu medicamente. Au preferat să lase această povară pe umerii producătorilor de medicamente.

Dinamica taxei clawback:

Nu există o altă industrie producătoare care să se confrunte cu o situație similară. Suntem obligați să ne retragem produse de pe piață pentru că prețul net impus de legislația în vigoare este de multe ori sub prețul de producție. Într-un astfel de mediu complet impredictibil,

neconcurențial și prea puțin favorabil pentru a se putea dezvolta o afacere sustenabilă, consecința esta iminentă și ușor de anticipat.

Toate bunele practici din UE, atât de accesibile guvernanților, au fost constant ignorate: modele de optimizare bugetară și de creștere a accesului, concurență, politici ale medicamentului, parteneriat strategic cu producătorii de medicamente generice, și multe altele.

Orice management necorespunzator al moleculelor noi/licitații și al bugetării acestora se răsfrânge asupra producătorilor de medicamente generice, prin creșterea taxei clawback, iar statul nu alocă nici un cost suplimentar, deci nici nu pierde bani.