BNR a optat pentru o mişcare prudentă, de numai 0,25 %, aşa că dobânda a urcat de la 1,50 %- nivel stabilit la 5 octombrie a.c. – la 1,75 %. Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu , a explicat că BNR a fost obligată să ţină cont de impactul multiplu pe care mişcarea imprimată dobânzii-cheie îl va provoca inevitabil întregii economii în perioada imediat următoare.
“Simptomele inflaţioniste din octombrie anul curent, adăugate galopului peste aşteptări din septembrie, impuneau o mişcare în sus a dobânzii. Opţiunea făcută – creştere la 1,75 şi nu la 2,00 la sută – a reieşit însă din evaluări multidisciplinare: calcule ale probabilităţilor, modelări macroeconomice, analize statistice, sociologice, psihologice. În general, a fost analizată realitatea din sistemul preţurilor de consum în raport cu tabloul ţării şi al lumii”, spune Adrian Vasilescu pentru ZF.
Potrivit lui Adrian Vasilescu, începând din toamna lui 2017, când autorităţile de reglementare au scumpit în valuri succesive energia electrică, gazele naturale şi căldura, întregul tablou al pieţei de consum a fost puternic afectat.
Inflaţia, luându-şi avânt, avea să se înscăuneze pentru doi ani, atacând în mai 2018 cel mai înalt vârf al ciclului, de 5,41 la sută. Dacă Banca Naţională, în situaţia dată, ar fi avut o dobândă-cheie aproape de zero, aşa cum i se ceruse cu insistenţă, ar fi fost nevoită să streseze piaţa monetară şi economia în general cu un salt al acestui indicator greu de suportat. Trei ar fi fost principalele costuri ale unui tratament atât de dur: 1) ar fi fost lovită creşterea economică, probabil s-ar fi ajuns chiar la recesiune; 2) s-ar fi produs o scumpire considerabilă a creditelor; 3) etapele de creşteri salariale din 2018 şi 2019 nu ar mai fi fost posibile. Dar nu s-au întâmplat aceste blocaje.
Totodată, refuzând să-i ţină scara dobânzii-cheie ca aceasta să urce mai sus de 2,50 la sută, BNR a avut grijă ca şi creşterea minimă de 0,75 de puncte procentuale (de la 1,75 la 2,50 la sută) să fie făcută treptat, în trei etape. Această strategie, cu o dobândă de politică monetară la jumătatea ratei inflaţiei, susţinută însă de banca centrală cu întregul său arsenal, şi-a dovedit eficienţa. Aşa că, în cea de-a doua etapă a ciclului inflaţionist, din iunie 2018 până în martie 2019, deşi preţurile au fluctuat, ba urcând, ba coborând, pe net a rezultat o scădere a ratei inflaţiei de aproape un punct procentual şi jumătate, de la 5,41 la 4 la sută. După care au urmat 21 de luni, până în decembrie 2020, cu un recul de la 4,00 la 2,06 la sută. De-a lungul întregului an 2020, în plină criză, inflaţia s-a menţinut la un nivel optim.
Consiliul BNR a decis în ultima şedinţă de politică monetară din acest an să majoreze dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, până la 1,75% pe an, conform hotărârilor consilului de adminsitraţie al BNR. Analiştii susţin că este o majorare mult prea mică având în vedere pericolul inflaţionist.
Din punctul de vedere al economistului Dragoş Cabat, majorarea dobânzii de politică monetară cu doar 0,25 puncte procentuale este mică, având în vedere că alte bănci centrale din regiune au mers la majorări de 0,75 puncte procentuale a dobânzii de politică monetară.