Andrei Pleșu dezbate, într-un editorial postat pe Adevărul.ro, tema hoției la români. Scriitorul face referire la cazul plagiatului premierului Ponta și la modul cum acesta a acționat astfel încât să nu fie acuzat de furt.
“Dacă însă, din întîmplare, hoţul e prim-ministru, el va găsi o soluţie şi pentru asemenea răutăcioase bombăneli: va cere rudei sale de la Justiţie să compună o ordonanţă de urgenţă, din care să reiasă că cel care a furat „are dreptul” să restituie ce a furat, fiind, prin asta, exonerat de orice culpă. ”Onoarea” împricinatului e astfel ”reperată”, nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase! Toţi colegii de hoţie sărbătoresc evenimentul; de-acum în acolo, poţi fura liniştit: ori nu te prinde şi rămîi cu marfa, ori te prinde, dai marfa înapoi şi, cu virtutea nepătată, poţi recidiva oricînd, fără riscuri.”, scrie Pleșu.
Fostul ministru al Învățământului, Ecaterina Andronescu, încearcă să salveze aparențele, afirmând că Ponta nu a plegiat chiar dacă “ample pasaje din teza lui de cotorat sunt luate, cuvânt cu cuvânt, de la alții.”
“Ecaterina Andronescu încercă, împotriva tuturor evidenţelor, să-şi salveze – nici nu ştiu cum să-i spun: „Şeful”? „Idolul”? „Frăţiorul năpăstuit”? „Iubitul?” Într-un fel, dna Andronescu e admirabilă. Apare constant pe mai toate posturile de televiziune, cu un zîmbet trist în colţul gurii, avocat devotat al oricărei „cauze” din care partiduleţul Domniei Sale, sau bieţii săi colegi de „idei”, sau sărăcuţul de prim-ministru, ar putea ieşi şifonaţi. Felul dnei Andronescu de a înţelege loialitatea e, aş spune, sinucigaş. Probă supremă de sacrificiu. Căci o determină să spună „lucruri trăznite”, să conteste, cu obstinaţie, ceea ce vede toată lumea, să reorganizeze realitatea după nevoile tandre ale micilor ei convingeri şi emotivităţi. (…)În asemenea cazuri, loialtatea bate, ca să zic aşa, demnitatea, buna-cuviinţă, bunul-simţ.”, spune gazetarul.
Un alt octrotitor al premierului este ministrul Ioan Rus. Potrivit acestuia ”de la Aristotel şi Platon, iar „pe tehnic”, de la Newton şi Einstein, totul e plagiat”.
” Nu e tare? N-ar trebui făcută o teză de doctorat care să documenteze această monumentală descoperire? Eu unul, dinaintea cuiva care, de la Aristotel pînă la Einstein, a citit tot şi a avut revelaţia şmecheriei universale, nu pot decît să-mi scot pălăria…”, spune ironic Andrei Pleșu.