Editorialul lui Ion Cristoiu din prima zi de Crăciun ne poartă în Marsilia. “Supărarea” jurnalistului este aceea că “ghidurile turistice sunt scrise de persoane cu ambiție de intelectuali acolo unde se cere să fii doar mâzgălitor de clișee”.
Doar așa își poate explica jurnalistul de ce toate ghidurile despre Marsilia, atunci când ajung la obiectivul Château d’If, “se grăbesc să ne piseze la cap cu amănunte despre cine și cum a înființat fortificația, despre cum descuraja ea pe cei care voiau să atace orașul de pe mare, despre prizonierii celebri închiși aici începând din 1580, când Château d’If devine închisoare de stat: Mirabeau, hughenoții, cadavrul generalului Kebler, prizonierii politici”.
Ziaristul susține că cei 90.000 de turiști vin anual la Château d’If, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Franța, nu să viziteze “ceea ce le vâră pe gât ghidurile”, ci să vadă celulele în care au fost închiși Edmond Dantes și Abatele Faria, scrie Cristoiu pe blogul personal.
“Turiștii intră, se uită la pereții de piatră, urmăresc (în celula lui Edmond Dantes) pe un video încastrat într-o imitație de piatră secvențele cu întâlnirea dintre Abate și viitorul Conte de Monte Cristo din diferite filme (franțuzești, desigur!), aprind o brichetă, pentru a vedea cât de adânci sunt cele două găuri, una în celula lui Edmond Dantes, cealaltă, în celula Abatelui Faria, vâră mâna să verifice dacă sunt adevărate și-și ard deja tradiționalul selfie în ușa celulei lui Edmond Dantes. (…) Abatele Faria și Edmond Dantes n-au existat. Sunt personajele romanului Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas.Și, deși chiar ghidul Castelului îi avertizează că Abatele Faria și Edmond Dantes n-au existat, că atât celulele, cât și gaura au fost amenajate în scopuri turistice, totuși turiștii rămân convinși c-au văzut în ce condiții a stat atâta amar de ani, pe nedrept, sărmanul Edmond Dantes!”, notează Cristoiu, care recunoaște că și el se numără printre turiștii convinși că Edmond Dantes și Abatele Faria au existat.