22 decembrie 1989, ziua victoriei Revoluției: Personajele cheie ale condamnării soților Ceaușescu (VIDEO)

 22 decembrie 1989 a însemnat ziua în care România a scăpat de regimul comunist. În jurul prânzului, Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, fugeau de furia mulţimii ieşite în stradă la bordul unui elicopter. Puţin mai târziu la televiziunea naţională un grup de revoluţionari în frunte cu Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu anunţau fuga dictatorului iar cei doi au rostit celebra frază: Am învins!

După măcelul care a avut loc în noapte de 21 în centrul Capitalei, Nicolae Ceauşescu a decretat starea de necesitate şi a preluat comanda armatei.

Generalul Victor Stănculescu, numit în acea dimineaţă ministru al apărării de către Ceauşescu după sinuciderea misterioasă a fostului ministru Vasile Milea, a ordonat trupelor să se retragă. Dictatorul s-a trezit blocat în sediul Comitetului Central. Ceauşescu a fugit de acolo cu un elicopter.

Eveniment - 21 nov, 09:46

Unde se află stațiunea unde Nicolae Ceaușescu voia să organizeze Jocurile Olimpice. Cum arată în prezent

În jurul prânzului, manifestanţii au ocupat sediul Televiziunii Române. Actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu au anunţat în direct fuga dictatorului. Câteva ore mai târziu, tot la TVR avea să se anunţe prinderea lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena, în apropiere de Târgovişte.

Tot în acea zi, avea să îşi facă apariţia şi Ion Iliescu. Acesta a anunţat preluarea puterii de către nou înfiinţatul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, format în principal din personaje din eşalonul al doilea al Partidului Comunist.

În timp ce în culise se făceau jocurile pentru preluarea puterii, pe străzi începea din nou să se tragă. Bucuria libertăţii urma să fie înecată în sânge. Îşi făceau apariţia aşa-zişii terorişti, duşmanii invizibili despre care nici acum nu se ştie adevărul. Sute de oameni aveau să îşi piardă viaţă, într-un război cu atât mai trist cu cât nimeni nu ştia împotriva cui se poartă.

După capturarea dictatorului a urmat procesul care a durat mai puţin de două ore. La final a venit şi sentinţa: Elena şi Nicolae Ceauşescu, condamnaţi la moarte. Din plutonul de execuţie, ales de Victor Atanasie Stanculescu, făceau parte şi 3 paraşutişti: capitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian Gheorghiu.

“Au fost cele mai grele momente din viața mea”, a declarat capitanul Boeru.

Unitatea militara 01842 Boteni, judeţul Dâmboviţa. Cei peste 100 de militari nici nu știau ce rol important în istorile le pregătise soarta.

“După masa de dimineaţă, colonelul Suciu Ioan şi comandantul regimentului de parașutiși au ordonat ca toate efectivele să fie prezente pe platoul unităţii de la parașutiști, pe platou ne-a spus că are nevoie de 8 militari , cadre voluntari, să ieșim cu armamentul din dotare într-o misiune necunoscută, într-o misiune de gradul zero, în care nu știe exact despre ce e vorba.

15 au facut un pas în faţa. Din cei 15, 8 parașutiști au fost aleşi.

Din 8, Victor Athanasie Stănculescu a ales plutonul de execuţie – 3 paraşutişti, capitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian Gheorghiu.

Procesul a durat mai puțin de două ore. Chiar înainte ca judecatorii să pronunțe sentința, tensiunea era la cote maxime. Cei din sală se temeau pentru viața lor, se temeau că din judecatori să nu devină victime. Aceeași presiune o simțeau și cei trei parașutiști care urmau să-i execute pe Elena și Nicolae Ceaușescu.

„Eu, săracul de mine, mă perpeleam tot, mă framântam cumplit. Cum îi voi duce la zid. Se vor opune oare? Cum vor reacționa cei doi însoţitori ai mei? Dar militarii din curtea cazarmei. Dar locatarii sau persoanele ascunse prin blocurile din împrejurimi. Voi fi în stare sa trag? Dacă mi se va bloca automatul? Dacă sunt pregatite alte variante, alte manevre, în interiorul sau în afara unitaţii? Dacă completul de judecată îi va achita? În acest caz, eu ce voi face? Ca ordinul primit, sau n-am înţeles eu bine ordinul?, spune capitanul Ion Boeru.

Ordinul clar, sentința dată. Dar cei 3 soldați s-au blocat. Au ezitat preţ de o secundă. Undeva, în interiorul lor, omul a învins ordinul de a-i executa pe cei doi dictatori.

“A venit un semnal care ne-a scos un ordin, o voce baritonală care ne-a scos din starea de letragie în care ne aflam. Nu prea știam ce să facem după ce le citise condamnarea la moarte, îi întrebase Florescu despre conturi, ei au începtut să lege și de aici a fost o perioadă în care toată lumea aștepta să se întâmple ceva, a fost apoi o voce care a zis legaţi-i, luaţi-i şi la zid cu ei, întâi cu el şi pe urma cu ea.”, povestește unul dintre cei care au participat la execuția soților Ceaușescu.

Drumul catre zidul unde urmau sa fie executati a fost unul de groază pentru cei care aveau misiunea de a-i lichida pe soţii Ceausescu.

”Nu știau. Momentul în care ei au dedus ca îi ducem să îi împușcăm era la ieșire, au crezut că îi ducem la elicoptere, și ei încercau să se îndrepte spre elicoptere numai că au fost conduși de către ceilalţi colegi ai mei la zid, atunci este momentul în care s-a întors preţ de câteva secunde, l-am privit în ochi, a fost o clipa aşa în care l-am privit în ochi și chiar m-a motivat să îmi dau seama că Ceauşescu a realizat pedeapsa dată, că este cea conformă cu realitatea și că justiţia și-a făcut treaba. Începuse să îi curgă puţin lacrimile.”, a mai spus Boeru.

„Trecusem de colțul clădirii. Priveam zidul din faţă care, deşi aflat la 20 de metri, era atât de departe. Eram într-o stare de surescitare maximă, încordat pâna la extenuare. Spaimă, mânie, nerăbdare, teamă de a nu rata, chinul înaintării spre zid. Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu însumi eram condamnatul. Mă aşteptam să cada cerul pe mine, să crape pamântul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul care parcă se clatina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. Trebuia sa omor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era teamă să nu-mi cedeze nervii, să nu-mi explodeze inima, să nu-mi pierd minţile”, rememorează Ionel Boeru minutele dinaintea execuției.

„Le-am zis colegilor: «Foc automat și, la comanda mea, trageţi de la şold!». Eu când am zis «Foc!», am şi apăsat. Eram cel mai stresat dintre toţi. Eu am tras trei salve. Din 30 de gloanţe, am tras 29 de bucăţi, în trei salve. Prima salvă, la picioare, l-a îngenuncheat. A doua salvă l-a lovit în piept și a căzut pe spate. Următoarea salvă a fost pe ea și a picat undeva lateral, în dreapta”, reamintește capitanul.

“Mult timp m-am luptat cu mine însumi. Îmi apăreau pe retină imagini în clipele morții, amestecate cu imagini destul de frumoase din perioada de glorie a lui, tot ce apăreau imortalizate pe peliculă și ma simțeam vinovat, am avut acest sentiment de frustrare, de vinovăție. Eu tot killer de lux ramân. Și eu și cei doi.”, concluzionează Boeru.