Spovedanie de securist. Radu Tinu, omul responsabil de filajul lui László Tőkés: A fost o lucrare de Master Chef

Fostul adjunct al Securităţii din Timiş la momentul Revoluţiei, maiorul în rezervă Radu Tinu, care răspundea personal de urmărirea lui László Tőkés, dar şi a Hertei Muller a relatat într-un interviu pentru ziarul „Adevărul” cum l-a ascultat zi şi noapte pe pastorul de la casa căruia a pornit Revoluţia Română.

„Intrase la Cluj într-un cerc de alţi doi-trei tineri maghiari irdenetişti. Unul dintre ei era un poet maghiar care promitea. Sub influenţa şi ajutorul financiar al Consulatului Maghiar de la Cluj, pentru că la ei e politică de stat preluarea Ardealului, au redactat şi difuzat o revistă în care aveau articole cu caracter iredentist. Atunci au fost identificaţi şi culeşi. Nu au fost arestaţi, au fost avertizaţi. Au fost chemaţi la Securitate şi atenţionaţi că încalcă legea. Asta era toată aşa-zisa foarte mare anchetă de la Securitate. Nu erau bătuţi cum zic ei acuma”, susţine Radu Tinu.

Fostul maior de Securitate a povestit cum l-a urmărit pe Tőkés pas cu pas, „mobilându-i” garsoniera încă dinainte ca acesta să se mute la Timişoara.

„În primul an a fost cuminte. Avea legăturile astea cu câţiva din Timişoara. Singurul lucru pe care îl făcea era că le inocula ideea iredentei şi intelectualilor care îl vizitau. Făcea exact ce face acum. Nimic în plus nu face acum. El era împotriva României, nu a lui Ceauşescu. Eu am spus asta şi la proces, când m-a întrebat. Nemulţumirea pe care o avea el, poate o aveam şi eu. Când nu aveau vecinii căldură, nu aveam nici eu, când nu aveau apă caldă nu aveam nici eu”, a spus Tinu.

Cei care au trăit în vechiul regim îşi aduc, însă, aminte că securiştii aveau un regim privilegiat şi acces la multe facilităţi la care omul de rând nu visa. Radu Tinu le neagă. „Facilităţile erau că plecam de acasă dimineaţa la şapte şi jumătate şi reveneam noaptea la 10-12 noaptea în fiecare zi. Astea erau facilităţile”, a spus Tinu.

Fostul adjunct al Securităţii din Timiş susţine că de la începutul anului 1989, Tőkés a început să fie agresiv, fiind căutat non stop pentru interviuri de media străină.

„L-au instruit să fie agresiv. La începuturi au venit maghiari din Canada, iredentişti maghiari din Canada. Au venit la el, i-au luat interviu. Era interzis să dea interviuri la posturi de televiziune sau ziare străine. Nu avea voie pentru că aşa era legea. A fost împins din spate să iasă în faţă. Treaba mai dură a fost acel interviu. Noi am controlat tot interviul. Filajul nostru i-a luat în primire, dar maşinile noastre la filaj erau nişte Dacii care nu se puteau ţine de ei, care aveau o Lada şi mergeau lejer cu 150-160. În orice caz, i-am scăpat din supraveghere şi au scos casetele din ţară”, îşi aduce aminte fostul maior de Securitate.

Fostul maior susţine că „ţintele” Securităţii care aveau montate microfoane erau înregistate pe bandă, iar probele erau folosite ulterior. În cazul lui Tőkés, ofiţerii lucrau în trei schimburi şi ascultau în timp real tot ce face pastorul reformat.

 „Sâmbăta seara îşi pregătea materialul pentru a doua zi ca să îl predea la cei care vin din Ungaria. Pe mine mă sunau de la tehnic noaptea la 12: gata, şefu, iar pregăteşte ceva. Bate la maşină”, susţine Radu Tinu.

„I-au dat 20.000 de lei pentru informaţii. De la Iuda încoace trădarea se plăteşte. El le-a dat o pagină A4, pe o parte cu întrebările în limba maghiară şi pe cealaltă pagină răspunsurile lui. Singura întrebare la care nu a răspuns nimic a fost: când credeţi că o să pice Ceauşescu? Erau întrebări legate de situaţia din ţară, starea de spirit a oamenilor din ţară, la situaţia alimentelor şi drepturile maghiarilor. Băteau monedă pe asta. Tot felul de prostii care nu aveau nicio bază”, a declarat Radu Tinu.

Fostul adjunct al Securităţii din Timiş mărturieşte că din acel moment a luat faţă de Tőkés „nişte măsuri mai neortodoxe”.

„Am făcut o lucrare de Master Chef. A fost invitat la o masă pregătită, unde ştiam că va merge. Nu era tehnică, la fel ca acum. Am adus nişte buldozere, gălăgie şi i-am băgat microfoane în toate camerele. A fost o lucrare deosebită. De atunci ştiam tot ce face. Aveam în trei schimburi ofiţeri care stăteau să asculte şi dacă la ora unu noaptea se auzea ceva, telefonul la mine zbârnăia”, se laudă şeful securiştilor care îl monitorizau pe Tokes.

În privinţa preluării puterii după Revoluţia din Decembrie 89, Radu Tinu susţine că cei care s-au căţărat la putere au fost „trădătorii României”.