Faptele soţilor Adrian şi Dana Năstase din dosarul Zambaccian „se circumscriu corupţiei la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care şi-a folosit funcţia deţinută în statul român pentru obţinerea unor foloase”, şi au fost dublate de şantaj şi falsuri, se arată în motivarea instanței supreme.
Judecătorii notează, în motivarea deciziei prin care a dispus condamnarea soţilor Năstase şi a complicilor acestora la pedepse cu executare şi suspendare în dosarul privind importul de bunuri din China, cunoscut ca dosarul „Zambaccian”, că faptele de corupţie ale inculpaţilor au inclus şi alte infracţiuni asimilate celor de corupţie, respectiv şantajul şi falsuri la autorităţile vamale.
„În speţă, instanţa de recurs reţine că faptele deduse judecăţii se circumscriu corupţiei la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care şi-a folosit funcţia deţinută în statul român pentru obţinerea unor foloase, patrimoniale şi nu numai, din partea unor funcţionari care au ales această cale (mai mult sau mai puţin liber) pentru a se asigura că vor ocupa în continuare funcţiile deţinute”, notează instanţa de judecată, care arată că „activitatea infracţională dedusă judecăţii nu s-a rezumat la corupţia clasică (dare şi luare de mită), ci a inclus şi alte infracţiuni, asimilate celor de corupţie (şantaj) sau în legătură directă cu acestea (spălare de bani, fals în contabilitate) ori prevăzute în legi speciale (folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale)”.
Multitudinea de acte infracţionale, majoritatea derulate într-o lungă perioadă de timp (de circa 2 ani), se explică prin dorinţa inculpaţilor care le-au săvârşit de a ascunde faptele grave de corupţie comise de inculpatul Adrian Năstase, în calitate de prim-ministru, ajutat de soţia sa, iar mai apoi, după devoalarea acestora, de a îngreuna sau chiar zădărnici probarea lor, mai spun judecătorii.
În motivare se subliniază că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi s-a suprapus peste interesul soţilor Năstase de a-şi ascunde adevărata situaţie materială şi de a se asigura că nu vor întâmpina dificultăţi în cazul (improbabil în acea epocă) în care s-ar fi declanşat un control al averii.
„Sunt astfel de reţinut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpaţi şi nerecunoscute de ei (circa 700.000 de dolari numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-şi susţine nevinovăţia (60.000 de dolari pentru tâmplăria de la Cornu), care au fost achitate cash în diferite modalităţi (mape, plicuri, sac textil sau chiar decupaj realizat într-un top de hârtie tip A4), fără a se cere vreo dovadă pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine înţeles)”, se precizează în acelaşi document.
Comisia de liberare condiţionată de la Penitenciarul Jilava analizează dacă Adrian Năstase poate fi eliberat din închisoare, după executarea unei treimi din pedeapsă, urmând să facă o propunere, pe care o va trimite instanţei. Fostul premier are dreptul să ceară liberarea condiţionată după ispăşirea unei treimi din pedeapsă dat fiind că are peste 60 de ani şi că a fost condamnat înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri.
Adrian Năstase execută o pedeapsă de patru ani şi şase luni de închisoare, după ce a fost condamnat în dosarele „Zambaccian” şi „Trofeul calităţii.