164 de ani de la nașterea ”Luceafărului poeziei românești”: Câştigătorul Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu devine cetăţean de onoare al municipiului Botoşani

Consiliul Local Botoșani a decis ca, la împlinirea a 164 de ani de la nașterea marelui poet, câștigătorul Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pe anul 2013 să devină cetățean de onoare al municipiului Botoșani.

Hotărârea a fost aprobată cu unanimitate de voturi, în cadrul unei şedinţe extraordinare desfăşurate în cadrul Zilelor Mihai Eminescu.

Poetul Mihai Eminescu, o voce de tenor și un umorist desăvârșit, așa este descris acesta într-o antologie lansată cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la naşterea marelui poet român. În studiu se regăsesc zeci de texte ale autorilor contemporani cu Eminescu, care au încercat să creioneze un portret cât mai aproape de adevăr al Luceafărului.

Cunoscut drept „Luceafărul poeziei româneşti”, Mihai Eminescu a fost reţinut de istorici drept o persoană simplă, care se lupta cu sărăcia, însă de un umor desăvârşit. Iar cel mai bine se putea observa acest lucru din relaţia extrem de apropiată pe care o avea cu Ion Creangă.

„Nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu. Plecau amândoi şi se afundau pe la vreun crâşmar de prin Tătăraşi, Păcurari sau Nicolina. Acolo nu se puneau pe băut; ei se puneau să trăiască o viaţă care le plăcea lor, viaţă simplă şi primitivă. Era o plăcere pentru ei să se aşeze într-o odaie din fundul unei crâşme, pe lăviţi de lemn, cu braţele rezemate pe o masă murdară, serviţi de un băieţel naiv”, potrivit autorului George Panu.

Informaţiile apar în antologia „Mărturii despre Eminescu”, lansată cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la naşterea marelui poet. Un portret făcut să dăinuie peste ani.

Poetul a fost activ în societatea politico-literară Junimea și a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu.

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.

În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române.