Mica Cremona: atelierul lui Salvator Cornel Palladi din Beiuș. Hidedea, element de patrimoniu

Vioara cu goarnă (hidedea) realizată de Salvator Cornel Palladi la Beiuș ar putea intra în Registru Național al Patrimoniului Cultural. Ar putea fi declarată element de patrimoniu. Iar meșterul popular ar urma să devină tezaur uman viu.

Foto: Veronica Bursașiu

Beiuș. Sunt demersuri pe care Mircea Câmpian, membru în Comisia Națională a Patrimoniului Cultural din cadrul Ministerului Culturii, spune că le va face în urma vizitei sale la Beiuș, din acest week-end, în atelierul meșterului popular Salvator Cornel Palladi.

Curtea și atelierul meșterului popular Salvator Cornel Palladi a fost probabil, sâmbătă, locul unde a fost cea mai mare densitate de oameni care au excelat în domeniul lor de activitate. Artiști, oameni din domeniul dreptului, al culturii, oficialități au răspuns invitației meșterului popular de a da semnalul că în imobilul care găzduiește viorile sale se deschide o expoziție permanentă. Acolo e acel loc care poate fi comparat cu Muzeul viorilor din Cremona, chiar dacă e un spațiu în miniatură. În secolul XVIII, două mari familii din Cremona, Italia, Stradivarius și Guarneri creau viorile de legendă și demonstrau cum se naște și crește un oraș dintr-o vioară.

Foto: Veronica Bursașiu

Legenda spune că lemnul din care se făceau viorile din Cremona ar fi provenit din Munții Carpați, că turcii l-ar fi dus în Italia, maeștrii italieni i-au descoperit valoarea și au venit să-l caute . La sute de ani distanță, în Beiuș meșterul popular Cornel Palladi caută lemnul pentru viorile sale în păduri, în grădini, caută paltin, cireș roșu, lemnul nobil al rădăcinii de nuc. Lutierii spun că e mai greu să crești o vioară decât un copil, fiindcă un copil începe să facă primii pași pe la un an, dar ca să pui o vioară pe picioare trebuiesc cel puțin 6 ani, cinci ani să se usuce lemnul sunt necesari minim. Se spune că o vioară crește în timp, cam în zece ani. Crește și, după aceea, se perfecționează. Maeștrii internaționali nu cântă pe viori mai noi de 50-100 de ani. Iar ca un lutier să se perfecționeze e nevoie de o viață. Chiar dacă viorile semnate de Salvator Cornel Palladi au făcut mulți muzicieni fericiți, din Paris până în New York, iar viorile sale au ascultat multe aplauze și au împrumutat vibrațiile tandre și sensibilitatea unor mari interpreți, beiușeanul abia acum, când a trecut de 70 de ani, a decis că e momentul să lase membrii comunității să pătrundă în intimitatea locului unde se nasc operele de artă.

Familie de artiști

Nici una dintre viorile sale nu e gata până ce sunetul său nu e ascultat de soția meșterului popular, de doamna Eugenia Palladi, prima femeie din Țara Beiușului care la 17 ani apărea ca interpret popular la postul public de televiziune, în 1966, la îndemnul profesorului de muzică de legendă, exigentul Mihai Pop Bruchenthal. De-altfel atât familia lui Cornel Palladi, cât și familia extinsă e, prin excelență, una de artiști. Dacian, probabil dacă nu ar fi fost un consultant de succes, probabil ar fi fost un excelent violonist. El e căsătorit cu designerul Blandina Ilica, cu care are împreună doi copii mununați, Maria și Cristian. Fiica soților Palladi, Lavinia are împreună cu fratele renumitei Oana Lianu, o fiică, Ilinca, care pe lângă faptul că a devenit la 16 ani studentă la fizică, e campioană națională la dans, cântă la pian și pictează dumnezeiește. De-altfel, la eveniment a fost prezent și sensibilul taragotist Petrică Popa, soțul Oanei Lianu, care a primit cadou un taragot de buzunar din partea meșterului popular Cornel Paladdi. Petrică Popa, alături de Adrian Miescu și de Cristian, câștigătorul festivalului viorii cu goarnă de la Roșia au oferit asistenței moomente care au creat senzația de „piele de găină” atingând cele mai sensibile coarde ale sufletului celor prezenți.

Foto: Veronica Bursașiu

A dormit cu viorile în pat

În timp ce invitații lui Cornel Palladi vorbeau despre meșterul popular și viorile sale a intervenit telefonic din Paris chiar unul dintre artiștii care și-a achiziționat două viori cu goarnă de la Beiuș. Efim Zubritski a studiat muzică clasică la Conservatorul din Chișinău apoi a fost în Ansamblul Joc. Spune că l-a descoperit pe meșteul popular din Beiuș împreună cu viorile sale în online. De aici și până la dorința de le avea nu a mai fost decât un pas. Violonistul spune că a venit chiar la Beiuș unde a fost două zile oaspetele lui Cornel Palladi pentru a-l vedea la lucru. „Mi-am cumpărat două viori, cânt cu fiica mea care e tot de formație clasică, e pianistă, cântăm muzică din Moldova cu vioara cu goarnă, fiindcă ceea ce ai învățat acasă nu se uită oriunde ai fi, dar încercăm să învățăm și muzică din Bihor. Sunt violonist profesionist, dar iubesc arta populară. Îi mulțumesc domnului Palladi pentru viori, dar și pentru atitudinea pe care a avut-o pe parcursul vizitei la Beiuș. Au fost gazde minunate, am și ciocnit… Mă bucur foarte mult că l-am cunoscut”, a spus Efim Zubritski. Violonistul stabilit la Paris s-a îndrăgostit de viorile meșterului popular cu nume ce vine parcă din renaștere-Salvator Palladi încât a dormit cu ele în pat, la Beiuș. „Văzând expoziția domnului Palladi și iluștri invitați, pot să spun că celebrul oraș al viorilor Cremona s-a mutat azi la Beiuș. Țara Beiușului dă un meșter neîntrcut, așa cum în trecut i-a dat pe Andrițoiu, Pituț, mai recent pe Pașcu Balaci, care e cel mai mare sonetis din Europa și aș spune eu că atenteză la tronul lui Shakespeare”, consideră notarul Aurel Măduța, care s-a declarat un admirator al meșterului popular, dar care mânuiește tot atât de bine arta cuvântului ca și conceptele de Drept. Dacă Alexandru Andițoiu a scris o poezie dedicată viorii cu goarnă, instrumentul simbol al Bihorului, Pașcu Balaci a închinat un sonet viorii cu goarnă: „Teimea viorii cu goarnă-Testament”: „ A tatălui, a fiului, a mea,/ Vioara nemuririi-n cotă parte/ Ți-o las acum cu limbă grea de moarte/Și inima bătând spre peruzea. / Tu poți să mă arunci pe unde-i vrea,/ Sunt un bătrân neștiutor de carte, /Dar fă-i , te rog, viorii, mai aparte/ Cutie cu pipetar de catifea./ Și sprijin-o/n grumaz de Sărbători,? Chiar de nu-i ști, ea singur-o să cânte,/ Dar s/o mai ștegi din când în când cu flori/ Ca toți feciorii aprigi s-o descânte/ Și nu îmi pune babe, bocitori, / Ci lasă goarna, lacrima să-mi zvânte.”.

Foto: Veronica Bursașiu

Vioara cu goarnă este construită pe baza unui concept asemănator viorii create de John Matthias Augustus Stroh la începutul anilor 1900.Cornel Palladi spune că din informațiile pe care a reușit să le adune, prima vioară cu goarnă a fost făcută în zonă de baci Flore din Pomezeu.

La o privire mai atentă se observă că sunt mari diferenţele de manufactură. Vioara cu goarnă e mult mai suplă decât cele create de Stroh şi au ca principiu înlocuirea cutie rezonatoare din lemn a viorii clasice cu un rezonator care produce un sunt mai tare, mai penetrant.

Viori unice

Vorile cu goarnă realizate de Cornel Salvator Palladi la Beiuș pot fi auzite în cele mai prestigioase instituții de cultură din lume: de la Opera Metropolitan din NewYork până la Opera din Paris.

„Viorile mele pot fi auzite în toată lumea. Am viori la Londra, la Paris, în Olanda, în Belgia.în vremea comunismului a făcut viori cu goarnă și pentru o orchestră din Paris care ulterior i-a cerut să facă și cimpoaie. „Nu le-am spus că nu știu să fac cimpoaie. L-am contactat pe Ioan Lăceanu, omul-orchestră care era cel mai reprezentativ pentru cântatul la cimpoi. I-am găsit numărul în cartea de telefon. Mi-a spus că nu le face el, și așa l-am găsit pe meșterul din București care făcea cimpoaie. Am stat o săptămână în București să învăț cum se fac”, povestește meșterul popular.

Foto: Veronica Bursașiu

Salvator Palladi, spirit inovator, a creat viori unice, cu goarnă de lemn, cu buchet de goarne, vioara cu portavoce. Cei care au mai făcut viori de-a lungul timpului plantau capul de la o vioară clasică în corpul vorii. Dezavantajul unei asemenea modalități de lucru era că capul ceda și se dezlipea de corpul viorii. Viorile semnate Cornel Palladi sunt dintr-o bucată, nu au capul plantat, meșterul popular spune că e o metodă sigură, ele nu se mai dezacordează. Goarna ține loc de stație de amplificare și e făcută din trei elemente, un cot, apoi forma conică dintr-un material mai subțire și pâlnia care e dintr-un material mai subțire, deoarce cutia de rezonanță își manifestă efectul în pâlnie. „Eu dau viață lemnului prin viorile cu goarnă, iar ele îmi dau viață mie“, spune beiușeanul pregătit mereu de inovații tehnice, care să le schimba forma și să îmbunătățească sunetul viorilor. „Tata făcea eforturi ca eu să am o vioară cu goarnă să cânt. Le făcea în bucătărie cu unelte adaptate, după serviciu. Exersa viorile pe la 2-3 noaptea”, și-a amintit fiul meșterului popular Dacian Palladi, fostul city manager al Oradiei. Salvator palladi nu a fost descurajat de faptul că nu avea tot ceea ce îi era nacesar pentru a face lemnul să cînte. Astfel că membarnele necesarii viorii cu goarnă le făcea din tuburi de pastă de dinți.

Foto: Veronica Bursașiu

Element de patrimoniu

Meșterul spunea că în ciuda faptului că în atelierul său nu lucrează cu cele mai performanțe utilaje „dacă vrei poți. Și Paganini a cântat cu o singură goarnă”. Atât Anca Banda, referent la Casa de Cultură Beiuș, cât și primarul Beiușului Gabriel Popa au invitat beiușenii să se bucure cât mai mult de nestematele oferite în expoziție de Cornel Palladi, dar și de pozitivismul său. Cuvinte de apreciere au fost rostite de muțli participanți, de baritonul Florin Mariș Hinsu, de preotul din Beiuș. Reprezentantul Comisiei pentru Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii Mircea Câmpian ne-a spus că intenția sa este ca meșterul popular și viorile cu goarnă să fie cunoscute și la București, scop în care va demara demersuri pe două fronturi: „pentru meșterul popular Cornel Palladi voi întocmi documentația pentru acordarea titlului onorific de Tezaur Uman Viu acordat de Ministerul Culturii pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial, iar cealaltă direcție e pentru instrumentul vioară cu goarnă care trebuie să devină element de patrimoniu prin înscrierea sa în Registrul național de Patrimoniu, ca al X-lea element regional. Vioara cu goarnă este un element unic în Europa, în folclor”.