Sorin Lavric (AUR): Nu sunt un misogin. Am spus niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună

Sorin Lavric, viitorul senator de Neamț din partea AUR, care a generat controverse după ce și-a exprimat părerile despre femei, a declarat că nu este misogin, ci doar a spus „niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună”.

”Este ironia sorții, vă dați seama, să ajung tocmai eu să fiu categorisit drept misogin. Gândiți-vă că nu aș fi scris o carte despre femei din care descriu o tipologie alcătuită din șase tipuri, șase genuri feminine, tipologie pe care o descriu cu ajutorul unor scheme speculative. Eu nu aș fi făcut așa ceva, nu aș fi depus un asemenea efort dacă aș fi detestat ființa feminină. Când detești un om nu te apuci să stai luni de zile să clădești scheme pentru a-i face un portret lăuntric. Când urăști pe cineva, pur și simplu îi intorci spatele și îl ignori. Eu așa ar fi trebuit să procedez dacă aș fi avut o natură și o fire autentic misogină. Nici vorbă de așa ceva. Eu acolo am încercat cu mijloace filosofice să-mi descriu propria uimire și stupoare față de acest mister pe care îl știm cu toții – când spun cu toții mă refer la bărbați – care este femeia. Când scoți de acolo anumite expresii, le poți interpreta cum vrei tu. Da, acolo sunt accente malițioase, pentru că eu nu fac apologia fățarnică a femeii. Eu încerc să înțeleg din intuiția mea masculină ce înseamnă femeia. Asta am încercat să fac acolo, într-un mod cât se poate de onest. (…) E penibil. E nostim. Un amestec caraghios. Sinceritatea fiecăruia dintre noi, în care putem să spunem ce simțim despre femei, ne îndeamnă să recunoșteam că atunci când ne uităm la o femeie, care este exponentul sexului frumos – pentru că asta înseamnă femeia – ceea ce te atrage la ea, în primă instanță, este ceea ce eu numeam nurii, adică farmecul, acel vino-ncoace, acel sex appeal pe care îl simte orice bărbat prin porii lui. Aș fi un ipocrit să spun că alți bărbați nu se raportează așa a femeie. Abia în a doua instanță, după ce ai perceput frumusețea aceasta estetică a femeii, abia apoi îi simți undele spiritului și erudiția. Așa mă raportez eu la femei. Vreți acum să mint și să închin elogii ipocrite femeii spunând că ceea ce contează, în primul rând, în ochii bărbaților este erudiția? Foarte bine! Eu nu pot să fac așa ceva!”, a afirmat el, într-un interviu pentru Digi24.

Sorin Lavric a mai afirmat că nu poate spune că „femeia excelează prin gândire logică, mai ales prin aptitudini filosofice. Îmi pare rău! Filosofia este un domeniu aflat aproape exclusiv în apanajul bărbaților”.

Politică - 24 oct, 21:59

Ludovic Orban, despre AUR: „Ăla nu este partid, ăla este, practic, o încropeală politică în care nu contează decât un singur om, care este antidemocrație, iar acel om n-are niciun istoric, n-a făcut nimic la viața lui” (VIDEO)

Viitorul senator consideră că a spus niște adevăruri pe care cu toții le știm, însă nu îndrăznim să le spunem.

„Dar nu vă dați seama că toată această aversiune, cruciadă împotriva mea nu este una personală, ci ea vine din faptul că fac parte dintr-un partid, a cărui izbucnire i-a traumatizat pe toți? De aici pleacă totul. Dacă eu nu aș fi făcut parte din AUR, nimeni nu mă băga în seamă în clipa de față. Cartea mea ”Decoct de femeie” rămâne acolo, într-un con de umbră și brusc ea a fost preschimbată într-un cap de acuzare. La fel, câte o vorbă spusă într-un interviu. Ce am spus eu atât de dramatic? Am spus niște adevăruri pe care le știm cu toții, numai că puțini îndrăznesc să le spună. Eu le-am spus și acum trebuie să plătesc asta? Așadar, cruciada nu e împotriva mea, ci este împotriva apartenenței mele la un partid a cărui ascensiune i-a stupefiat pe toți”, a mărturisit el pentru sursa citată.

Întrebat despre cum vede rolul femeii în societate și în cuplu, acesta a spus că „femeia este acea minune complementară care îl întregește pe bărbat. Cele două sexe alcătuiesc un întreg tocmai în măsura în care se întregesc. Ceea ce înnobilează ambele părți este tocmai diferența dintre ele. În momentul în care șterg această diferență în numele unei fantasmagorice egalități atunci perechea dispare. Dispare în ceva uniform. Și atunci cele două sexe, în loc să fie complementare, devin două bucăți amorfe care se topesc una în alta. Fiecare are niște aptitudini și niște înzestrări pe care celălalt sex nu le are. Și atunci de ce să neg aceste diferențe? Pentru ce? Nu înțeleg! Ca să fiu pe plac lumii politice și a egalității cu orice preț? Nu pot!”.