Pierderi de miliarde de lire sterline pentru economia Marii Britanii, după ce Guvernul de la Londra a decis excluderea companiei Huawei din rețeaua 5G

Guvernul de la Londra a anunțat în repetate ocazii intenția ca Marea Britanie să devină lider în dezvoltarea rețelelor 5G pentru a contribui la crearea unei economii digitale de top la nivel mondial. În acest sens a angajat fonduri semnificative pentru concretizarea acestui obiectiv. Pe lângă îmbunătățirea acoperirii mobile, așteptările Guvernului britanic în privința desfășurării rețelelor 5G vizează sporirea productivității, creșteri de eficiență, noi oportunități pentru afacerile din Regat și atragerea de noi investiții interne mari.

La nivel mondial se așteaptă ca implementarea rețelelor 5G pe scară largă să aducă oportunități și beneficii semnificative, oferind nu numai o schimbare a conectivității mobile, ci deschizând oportunități mult mai largi și generând noi modele de afaceri în întreaga economie.

În Marea Britanie însă atingerea acestor obiective au întâmpinat serioase piedici. După presiunea continuă din partea SUA cu privire la temerile legate de securitate, Marea Britanie a efectuat o revizuire a lanțului de aprovizionare cu telecomunicații care a culminat cu restricția din ianuarie 2020 a furnizorilor cu risc ridicat (precum Huawei) de a asigura nu mai mult de 35% din rețeaua de acces 5G. În urma presiunilor SUA asupra Huawei în acest an, Centrul Național de Securitate Cibernetică al Guvernului Regatului Unit a efectuat o revizuire ulterioară, în urma căreia s-a ajuns la concluzia că nu mai poate garanta securitatea echipamentelor Huawei în viitor.

Cu puțin spațiu de manevră, Guvernul a decis să excludă Huawei din rețelele 5G, astfel încât să nu fie adăugat niciun echipament nou din ianuarie 2021, iar Huawei trebuie scos din implementarea rețelelor 5G din Marea Britanie până la sfârșitul anului 2027.

În 2019 a avut loc o evaluare privind consecințele restricțiilor aplicate pentru Huawei în lanțul de aprovizionare cu telecomunicații asupra planurilor operatorilor de lansare 5G și, ulterior, asupra economiei britanice.

Este vorba despre un Raport independent comandat de către operatorii de telefonie mobilă din Marea Britanie pentru a evalua modul în care restricțiile asupra Huawei în lanțul de aprovizionare cu telecomunicații influențează operatorii și ulterior economia Marii Britanii. La vremea aceea noi

La momentul respectiv, s-a estimat că o restricție parțială a utilizării Huawei ar putea duce la o întârziere a lansării 5G între 18 și 24 de luni și un cost pentru economia britanică de până la 6,8 miliarde de lire sterline.

Anunțând restricțiile suplimentare asupra Huawei, Guvernul a concluzionat că va întârzia lansarea cu încă un an, ceea ce înseamnă o întârziere cumulată de doi până la trei ani și un cost pentru industrie de 2 miliarde de lire sterline pentru înlocuirea echipamentului Huawei.

Huawei atrage însă atenția că impactul ar putea fi și mai mare dacă se ia în calcul costurile și consecințele economice ascunse ascuns. În acest sens, se estimează că întârzierea în implementarea rețelelor 5G în Marea Britanie ar putea avea o întârziere de până la 3 ani din cauza excluderii Huawei, în timp ce costurile s-ar ridica la 18,2 miliarde de lire sterline. Aceasta este o pierdere în sectorul mobil, industriile conexe și economia în generală.

Care sunt costurile în România pentru întârzierea implementării rețelelor 5G

În România implementarea rețelelor 5G este plină de incertitudini. Deşi există o strategie 5G adoptată încă din anul 2019, etapele pentru desfășurarea tehnologiei şi a infarstructurii digitale sunt foarte mult întârziate, iar costurile pentru acest lucru sunt pe măsură. Suntem deja în al doilea an în care licitatia pentru alocarea drepturilor de utilizare în benzile de frecvenţă destinate implementării noii tehnologii 5G este amânată.

Se estimează că România pierde anual la bugetul de stat o suma de 3 miliarde lei care ar trebui să provină din închirirea spectrului de frecvenţe pentru această tehnologie.

Pierdere directă bugetul de stat este de 6 miliarde lei iar pierderea economică la nivelul economiei naţionale este de 2,5 miliarde euro anual.

Aceste costuri uriașe au loc în contextul în care există un decalaj uriaș între tehnologia chineză deosebit de avansată și cea furnizată de SUA, estimată a fi utilizabilă abia în următorii doi ani.