Ziua Imnului Național. Care este istoria celor șase imnuri

Ca în fiecare an, în 29 iulie, milioanele de români de pretutindeni sărbătoresc Ziua Imnului Național. Deși sărbătoarea a fost instituită formal în postdecembrism abia în anul 1998, actualul imn de stat,„Deșteaptă-te, române!”, avea să iasă la lumină mult mai devreme, ca simbol al unității românești în cadrul Revoluției de la 1848. Practic, în urmă cu mai bine de un secol și jumătate, ceea ce astăzi se remarcă dreptsimbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului, era cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Ziua Imnului Național. „Deșteaptă-te, române!”, simbol al unității românești și al mișcărilorde emancipare națională

Mesajul imnului „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest „acum ori niciodată” concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive, scriePreședinția.

Imnul național este compus din versurile poetului romatic Andrei Mureșanu, care a trăit între 1816 și 1863, fiind unul dintre promotorii mișcării de emancipare românească de la jumătatea secolului XIX, Revoluția Română de la 1848. Muzica îi aparține poetului Anton Pann (1796), un om de mare cultură, cântăreț, poet și autor.

Totul a început cu poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, care a fost redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848. Pus pe note în doar câteva zile, el a fost cântat pentru prima oară în 29 iulie, la Râmnicu Vâlcea, la mai puțin de trei săptămâni distanță de momentul în care izbucnea răscoala din Țara Românească. Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!”, cântecul a fost unul încărcat de simbolism și a călăuzit românii atât în timpul Războiului de Independență (1877-1878), cât și în Primul Război Mondial, conflagrația care avea să contribuie decisiv la desăvârșirea statului unitar național român, dar și în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, precum s-a întâmplat și cu alte cântece patriotice, „Deșteaptă-te române!” a fost interzis imediat dupăconsolidarea dictaturii comuniste în România, adică după momentul 30 decembrie 1947, când MS Regele Mihai I a fost forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară România. Intonarea sau fredonarea imnului, dar și alte melodii cu simbolism național erau pedepsite cu ani grei de închisoare în perioada comunistă.

„Deșteaptă-te române” avea, totuși, să răsune din nou pe străzile României. Se întâmpla în timpul Revoluției Române din 1989 – după o pauză de mai bine de patru decenii -când românii aveau să se unească într-o nouă mișcare de emancipare națională, de această dată pentru dărâmarea regimului Nicolae Ceaușescu. Președinția notează căinstituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

România a avut șase imnuri naționale în istorie. Care e povestea celorlalte cinci

De-a lungul vremurilor, România a avut șase imnuri naționale, deși istoria țării se întrepătrunde cu mult mai multe cântece patriotice de conotație sacră. Primul imn național este cel din 1862, din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și anume „Marșul triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor”, potrivit Radio România Actualități.

Cu toate acestea, melodia a fost desvărșită de versuri abia în 1881, când marele poet Vasile Alecsandri a compus textul pentru ceea ce avea să devină „Imn Regal român” – a fost intonat în premieră la încoronarea MS Carol I.

Imnul național avea să fie schimbat în anul 1947, când MS Regele Mihai I a fost forțat să abdice și a fost instaurată republica. Astfel, noul imn al Republicii Populare România a fost „Zdrobite cătușe”, pe muzica lui Matei Socor și versurile dramaturgului Aurel Baranga, care sugereau victoria clasei muncitoare.

În anul 1953, „Te slăvim, Românie” devenea noul imn național. Tot pe muzica lui Matei Socor și pe versurile poeților Eugen Frunză și Dan Deșliu, cântecul scotea în lumină relația apropiată pe care o avea țara cu URSS.

Imnul național avea să fie schimbat din nou, în 1975, când „Te slăvim, Românie” era înlocuit de „Pe-al nostru steag e scris Unire”, o creație pe muzica lui Ciprian Porumbescu, care a devenit ulterior imnul Albaniei, la propunerea poetului originar albanez Victor Eftimiu.

Ales în 1977 și inspirat de un cântec patriotic scris de același Ciprian Porumbescu, „Trei culori cunosc pe lume” a fost ultimul imn național înainte de căderea regimului Ceaușescu și probabil cel mai cunoscut din era comunistă din România. El avea să fie înlăturat, alături de alte simboluri ale vechiului sistem, după Revoluția Română din decembrie 1989.

Mesajul Președintelui României, de Ziua Imnului Național din 2019

Cu un an în urmă, când România sărbătorea momentul solemn, iar pandemia de coronavirus și restricțiile sale specifice nu tulburau viața cetățenilor în niciun fel, președintele Klaus Iohannis afirma că „imnul național a transmis un mesaj mobilizator națiunii române de a intra într-o lume nouă, prin trezirea conștiinței naționale și având ca reper tradițiile sale”.

„Pe 29 iulie, sărbătorim, ca în fiecare an, «Ziua Imnului Național», unul dintre simbolurile naționale care ne insuflă sentimentul solidarității și mândria de a fi români.«Deșteaptă-te române» ne reflectă istoria, luptele și tradițiile, servind, în același timp, ca expresie a identității naționale.Încă din timpul Revoluției de la 1848, imnul național a transmis un mesaj mobilizator națiunii române de a intra într-o lume nouă, prin trezirea conștiinței naționale și având ca reper tradițiile sale.Versurile imnului au dinamizat eforturile românilor de a-și urma și îndeplini idealurile de libertate și unitate.

Sărbătoarea de astăzi este un bun prilej de a invoca virtuțile înaintașilor noștri, precum și de a rememora faptele glorioase ale acestora. Spiritul de sacrificiu, abnegația și patriotismul sunt calități umane care stau la baza devenirii noastre ca națiune modernă și democratică.În urmă cu trei decenii, România s-a reîntors către familia occidentală, devenind, apoi, membru al Alianței Nord-Atlantice, al Uniunii Europene și partener strategic al Statelor Unite ale Americii.Astăzi, statul român contribuie activ la consolidarea relației transatlantice și promovează respectul reciproc, valorile comune și interesele care racordează, și mai puternic, Uniunea Europeană la partenerul său, Statele Unite ale Americii.

«Ziua Imnului Național» este, în același timp, și momentul în care privim cu încredere și optimism către viitorul națiunii noastre, unul în care ne dorim să ne bucurăm de o securitate națională extinsă în cadrul marii familii euroatlantice, de prosperitate, democrație și de un stat de drept funcțional și mai eficient.La mulți ani Imnului Național!La mulți ani, România!”, a fost mesajul președintelui Klaus Iohannis, de Ziua Imnului Național în 2019.

Versurile actualului imn național, „Deșteaptă-te, Române!”

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!