Prima pandemie din era contemporană a provocat un milion de decese, dar nu a făcut valuri în presă

Prima pandemie din epoca contemporană, o epidemie de gripă A (H3N2), descoperită la mijlocul anului 1968 în enclava Hong Kong, a făcut înconjurul planetei într-un an și jumătate, ucigând în total de un milion de oameni , inclusiv 50.000 în Statele Unite și 31.000 în Franța.

„Oamenii ajungeau pe targă, într-o stare catastrofală. Au murit de hemoragie pulmonară, buze cianotice, cenușii. Au fost oameni de toate vârstele, de 20, 30, 40 de ani și mai mult ”, a declarat medicul specialist în boli infecţioase Pierre Dellamonica în 2005, pentru cotidianul Eliberarea.

Cadavrele erau puse „în camerele din spate ale spitalelor și în morgi”, în timpul vârfului epidemiei din Franța, în decembrie 1969, a explicat pentru AFP istoricul specialist în probleme de sănătate, Patrice Bourdelais, transmite journaldemontreal.com.

Pandemia nu a făcut valuri în presă

Fără titluri în ziare la acea vreme, nici o acțiune guvernamentală sau chiar o alertă medicală.

„Indiferenţa şi cuvintele frumoase au avut câştig de cauză în faţa unei posibile mobilizări”, notează Patrice Bourdelais, professor al catedrei „Populație, epidemie și sănătate” la Școala de Studii Avansate în Științe Sociale (EHESS).

În apogeul epidemiei din Franța, înregistrat la 18 decembrie, ziarele au menționat o epidemie de gripă „staționară” ( Le Figaro ) sau care „pare să regreseze” ( Le Monde ).

Cum se explică o astfel de atitudine placidă?

La vremea respectivă, comunitatea medicală, liderii, mass-media și populația, în general, aveau o credință aproape oarbă în progres și noile sale arme, vaccinuri și antibiotice care fac minuni, capabile să elimine, de exemplu, flagelul tuberculozei, a explicat Patrice Bourdelais.

În plus, sensibilitatea oamenilor în fața morții nu era aceeaşi ca în zilele noastre.

„Cele 31.000 de victime ale gripei din Hong Kong nu au creat scandaluri, chiar au trecut neobservate de câteva decenii”, comentează istoricul.

Omenirea întreagă a trebuit să aştepte până în 2003, când au fost publicate cercetările epidemiologului Antoine Flahault, pentru a realiza o numărătoare a deceselor cauzate de acea epidemie în Franţa.

O boală a Antropocenului

Era epoca „Celor 30 de Ani Glorioşi”, a boom-ului economic post-al Doilea Război Mondial. „Pe această curbă de progres multidimensională”, un accident precum o gripă mortală nu era la fel de intolerabil ca în prezent.

Tensiunile internationale, cu urmele războaielor încă prezente, precum cel din Vietnam, criza umanitară din Biafra din Africa a permis să pună în perspectivă nenorocirile legate de o epidemie mai mortală decât alta.

În present, situația este cu totul alta: pandemia de coronavirus a alungat orice alt subiect de pe agenda publică și a dus la o paralizie gigantică.

Poate pentru că sănătatea a devenit principala preocupare individuală și oamenii erau inconştient convinşi de faptul că societatea modernă dispune de toate armele pentru a combate epidemiile, a explicat Patrice Bourdelais.

Pentru geograful Michel Lussault, importanța copleșitoare asumată astăzi de pandemia COVID-19 reflectă pur și simplu „magnitudinea tulburărilor legate de globalizare”, cu mobilitatea sa extremă internațională pentru bunuri, oameni și informații.

Specialistul în boli infecțioase, Philippe Sansonetti, ilustrează răspândirea internațională a SARS-CoV-2 în emisfera nordică, arătând o hartă a zborurilor internaționale din China către Europa și America de Nord: răspândirea virusului coincide perfect cu densitatea legăturile aeriene.

„Aceste boli infecțioase emergente sunt boli ale Antropocenului (epocă în care incidența activității umane pe Pământ devine preponderentă), legate exclusiv de manipularea planetei de către om”, explică el, profesor de „Microbiologie și boli infecțioase” la Collège de France.

Pandemia de coronavirus ne spune o poveste în trei episoade: un „salt al speciei”, cu trecerea unui coronavirus de la liliac la oameni, apoi un „o revărsare”, cu contagiunea de la un om la alți oameni și, în sfârșit, o „a treia etapă, care reprezintă propagarea explozivă, cauzată de om pe planeta noastră prin intermediul transporturilor intercontinentale”, indică el.

În 1968 și 1969, virusul gripal A (H3N2) a avut nevoie de câteva luni pentru a trece din Asia, Statele Unite și Europa. De data aceasta, câteva săptămâni au fost suficiente pentru propagarea Covid-19.