1 Mai. Care sunt țările din Europa și din lume unde se sărbătorește Ziua Muncii în data de 1 mai

An de an, de la 1889, la data de 1 Mai, Ziua Muncii este sărbătorită în peste 80 de țări. Această zi nu a fost aleasă întâmplător. La nivel global, 1 Mai a devenit Ziua internațională Muncii, iar în urma unei convenții între autorități și sindicate această zi este liberă. În majoritatea ţărilor vest-europene, ziua de 1 mai este zi liberă.Există și excepții, de exempluAustralia și Elveția, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială.

Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în România în anul 1890

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a muncii.

Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în România în anul 1890, iar în timpul comunismului această sărbătoare era însoțită de evenimente propagandistice.

După schimbarea regimului în 1989, Ziua Muncii nu a mai fost un prilej de propagandă politică, de festivități populare, ci un moment social. Acum, această zi este sărbătorită prin organizarea de concerte, plimbări cu bicicleta, ieşiri la iarbă verde, diverse activităţi festive, concursuri pentru copii etc.

Cum sărbătoresc diferite popoare Ziua Muncii

Ziua Internaţională a Muncii este marcată în lume, diferit. Printre ţările care sărbatoresc ziua de 1 Mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Elveţia, Nigeria, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.

În unele ţări, precum Republica Sud-Africană, ziua de 1 Mai este sărbătoare de stat.

În Italia, un moment important care marchează ziua de 1 mai este „Concerto del Primo Maggio“, un concert organizat la Roma, în Piaţa San Giovanni.

Nigerienii se strâng pe stadion pentru a marca această zi şi pentru a asculta discursul tradiţional adresat muncitorilor de preşedinte.

În Spania, ziua de 1 Mai este numită „Fiesta del trabajo“ sau „Festa del Treball“, fiind sărbătoare publică.

Rusia sărbătorește această zi prin spectacole fastuoase.

În Republica Moldova este un bun prilej de picnic.

În Germania, 1 mai este zi liberă şi se poartă la butonieră o panglică roşie, în amintirea lui 1 mai 1890.

Argentinienii auzi liberă, dar 1 mai este asociată, de regulă, cu demonstraţii ale sindicatelor organizate în marile oraşe.

În Cuba, ziua de 1 Mai este cunoscută ca „Día del Trabajo“ (Ziua Muncii), iar oamenii participă la marşuri.

Pentru portughezi, ziua de 1 Mai este un bun moment pentru ca angajaţii să demonstreze ca să-şi arăte nemulţumirea faţă de condţiile de muncă existente.

Ziua Muncii. De unde și când a apărut ziua de 1 Mai

În principal, Ziua Muncii sărbătorește ziua de lucru de opt ore, o victorie extrem de importantăpentru muncitorii de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Mișcarea pentru timpul de lucru de opt ore a început după Războiul Civil din Statele Unite ale Americii. Acesta a fost un obiectiv major al National Labor Union (Uniunea Națională a Muncii), al carui prim congres a avut loc în anul 1866.

Până atunci se muncea în condiții extrem de grele, până la 16 ore pe zi. Prin urmare, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obţine ziua de lucru de opt ore, precum şi condiţii mai bune de muncă şi un salariu decent, potrivit wikipedia.

În 1884, , Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale a inițiat o rezoluție care spunea că ziua de muncă are opt ore. Un an mai târziu, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.

Astfel că, 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au ieșit în stradă pentru a-şi susţine cauza. Aceasta a fost practic prima dată când s-a sărbătorit 1 Mai – Ziua Muncii.

Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori. Pentru că demonstrațiile au escaladat, poliția a intervenit brutal și s-au înregistrat sute de morți și răniți.

În 1889, la primul Congres al Internaţionalei a II-a întrunit la Paris, în care a fost marcat centenarul Revoluţiei Franceze (1789) şi al Expoziţiei Universale, Raymond Lavigne a făcut propunerea ca, în 1890, să fie organizate demonstraţii internaţionale, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, se arată pe cute-calendar.com.

Astfel, în anul 1890 au avut loc manifestaţii atât în SUA, cât şi în principalele ţări europene. Astfel, ziua de 1 Mai a devenit Ziua internaţională a muncii, fiind recunoscută ca un eveniment anual la Congresul Internaţionalei a II-a din 1891.

De atunci, an de an, în această zi, muncitorii au prilejul să-şi exprime public cererile privitoare la condiţii mai bune de muncă şi la salarii decente, care să le ofere un trai bun.

Conform site-ului Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ziua de 1 Mai este potrivită pentru a reflecta la provocările şi greutăţile pe care le au de înfruntat muncitorii. Una dintre acestea se referă la munca decentă. Prin conceptul de muncă decentă se înţelege activitatea productivă în mod egal pentru femei şi bărbaţi. De asemenea, se atrage atenția cu privire la siguranţă la locul de muncă, acesta fiind un factor de protecţie socială pentru muncitori şi familiile lor.

Organizația Internațională a Muncii pune accent pe faptul că muncitorii nu trebuie exploatați, abuzați și discriminați. Totodată, promovează libertatea muncitorilor de a se organiza şi oportunitatea dialogului tripartit, împreună cu angajatorii şi guvernul. Toate acestea sunt oportunităţi şi un segment esenţial în dezvoltarea statului.