Ca piesele de domino, țară după țară a fost doborâtă de pandemia de coronavirus și, ce e și mai grav, statele afectate mai târziu n-au fost în stare să învețe mare lucru din tragediile celor lovite timpuriu. Acum, majoritatea se chinuie să țină sub control răspândirea COVID-19, astfel încât sistemele de sănătate să nu fie suprasolicitate. Cu bună parte din țări deja plănuind redeschidere economiilor și ridicarea graduală a restricțiilor, câteva lucruri mai sunt, totuși, de învățat. Iar Taiwan, Coreea de Sud, Germania și Islanda ne dau 12 lecții, notează CNN.
Apropierea geografică de China putea face ca în Taiwan răspândirea COVID-19 să se ransforme într-o catastrofă de proporții. La finele lunii ianuarie, Universitatea Johns Hopkins estima că insula are al doilea cel mai mare număr de infectări din lume. Dar Taiwan, cu o populație de circa 24 de milioane de locuitori, a înregistrat doar puțin peste 390 de îmbolnăviri și șase decese.
Taiwan are un sistem de sănătate performant și bine pus la punct. Mai mult, acesta avea deja protocoale bine stabilite după epidemia SARS care a lovit țara în 2003, omorând 181 de oameni.
De atunci, insula are un Centru Național pentru Controlul Epidemiilor, care poate fi activat oricând pentru a coordona efortul de răspuns la răspândirea rapidă a unei boli. Structura și-a început activiatea cu o zi înainte ca pe insulă să fie confirmat primul caz de COVID-19. Cu ierarhie, autoritate și mod de operare deja stabilite, birocrația nu a putut ține lucrurile pe loc. În doar trei săptămâni, Centrul a luat 120 de decizii ce pot sevi drept manual de reacție pe timp de epidemie.
Cu trei săptămâni înainte ca în Taiwan să fie confirmat primul caz de coronavirus, autoritățile deja controlau pasagerii avioanelor venite din Wuhan, China, care prezentau febră și simptome de pneumonie. Insula a emis o alertă de călătorie privind Wuhan, epicentrul epidemiei de atunci, pe 20 ianuarie și, două zile mai târziu, cu doar un caz confirmat, oficialii informau cetățenii o dată pe zi asupra evoluției bolii.
O săptămână de la confirmarea primului caz, Taiwan a început să monitorizeze electronic persoanele aflate în carantină și a anunțat restricții privind călătoriile și intrările în țară, mai ales vizând China. De atunci, aproape în fiecare zi până la finele lui februarie, autoritățile luau noi și noi măsuri pentru a proteja sănătatea oamenilor.
Pe 1 aprilie, când a impus măsuri stricte de distanțare socială, Taiwan avea doar 329 de cazuri de SARS-CoV-2. Prin comparație, pe 20 martie, când autoritățile de la Londra luau măsuri similare, în Marea Britanie erau deja peste 3.000 de îmbolnăviri și 335 decese.
Taiwanezii au fost testați în număr foarte mare, iar autoritățile au avut grijă să găsească persoanele care au intrat în contact cu infectații și să-i plaseze în carantină. Cei care erau diagnosticați cu gripă sau penumonie au fost chiar retestați.
În răspunsul guvernului la pandemie, acesta a folosit tehnologia, bazele de date cu persoanele asigurate, dar și cele cu imigranții. A reușit astfel să identifice populația cea mai vulnerabilă.
„Să ai o bază de date completă a sistemului de sănătate te ajută să monitorizezi răspândirea bolii și să o detectezi din timp. Când cineva cu probleme respiratorii merge la un control, baza de date cu asigurații este completată cu această informație. E mai ușor așa să urmărești focarele”, a explicat Jason Wang, profesor asociat la Stanford Medicine.
Taiwan a mai folosit, de asemenea, diverse metode de supraveghere tehnică a celor aflați în carantină sau izolare da domiciliu, fapt care, ce-i drept, a născut discuții despre măsura în care drepturile acestor oameni mai sunt respectate. De exemplu, în cazul persoanelor aflate în izolare la domiciliu, o alarmă se declanșa automat dacă vreunul dintre ei se îndepărta prea mult de locuință.
În Islanda, doar circa 1.700 de oameni s-au infectat cu COVID-19 și opt au murit. Unul din motive ar fi că, în această țară, fiecare om care vrea să fie testat chiar e testat. Asta în timp ce, în multe alte state, nici măcar persoanele foarte bolnave nu sunt verificate.
În Islanda, oamenii și acum se pot întâlni în grupuri chiar și de 20 de persoane, dacă păstrează distanța de doi metri între ei. În vreme ce universitățile sunt închise, școlile și creșele sunt deschise, iar asta îi ajută pe părinți să continue să meargă la muncă.
„De la început, de când a fost confirmat primul caz, ne-am urmat planul întocmai. Planul nostru a fost să acționăm agresiv în detectarea și diagnosticarea oamenilor, trimiterea lor în izolare, și urmărirea agresivă a persoanelor cu care aceștia au intrat în contact. Am folosit forțele de poliție și sistemul de sănătate pentru a găsi ”contacții” fiecărui caz în parte”, a explicat, pentru CNN, Thorolfur Gudnason, șef epidemiolog în Islanda.
„Am descoperit că peste 60% din noile cazuri sunt oameni deja aflați în carantină. Asta ne-a arătat că anchetele epidemiologice și instalarea în carantină a ”contacților” a fost o mișcare bună”, a mai spus el.
Printr-un parteneriat între Spitalul Național Universitar din Islanda și compania deCODE Genetics, Islanda a creat teste de timpuriu și se așteaptă să testeze deja 10% din toată populația până la finele acestei săptămâni. Scopul este să fie testată practic toată populația, iar rezultatele ajută toată lumea să afle mai multe despre noul virus. De exemplu, faptul că 50% din oamenii testați pozitiv în laborator în Islanda nu aveau niciun simptom a pus în gardă restul lumii, care a luat măsuri mai ferme de distanțare socială. Kári Stefánsson, CEO și director deCODE Geneticsm, a declarat pentru CNN că de luni au identificat 528 de mutații ale coronavirusului în timpul testării în masă.
Svandís Svavarsdóttir, ministrul islandez al Sănătății, a subliniat că viteza de reacție este o armă extrem de puternică, iar oamenii trebuie să fie mereu cu un pas înaintea epidemiei. Islanda pare să fi făcut exact asta. După confirmarea, pe 3 martie, a doar șase cazuri de COVID-19 importate, autoritățile au și impus măsuri de carantină pentru toți oamenii care reveneau din Italia. Măsurile restrictive au devenit tot mai dure în săptămânile ce au urmat.
Pe 6 martie, când primele două cazuri de transmitere comunitară au fost confirmate, șeful Poliției a și declarat starea de urgență. Asta a fost un semnal pentru agențiile guvernamentale să se pregătească și mai bine. Totuși, adunările publice nu au fost interzise, ci oamenii vulnerabili doar au fost sfătuiți să stea pe cât posibil departe de locurile aglomerate.
Universitățile și liceele au fost închise pe 13 martie, iar adunările mai mari de 100 de persoane au fost interzise trei zile mai târziu, când erau confirmate doar 61 de infectări cu coronavirus și niciun deces.
Peste alte trei zile, tuturor islandezilor care reveneau în țară li se cerea să stea 14 zile în carantină, indiferent de țara din care se întorceau.
Abia pe 24 martie a fost înregistrat primul deces. În aceeași zi, autoritățile au interzis adunările mai mari de 20 de persoane și au închis barurile, piscinele, muzeele și sălile de fitness.
Islandezii au creat o aplicație ce îi ajută să identifice modul în care se răspândește boala. Aplicația reține locurile în care a fost fiecare utilizator. Acesta nu este obligat să împărtășească traseul cu autoritățile, dar mulți aleg să facă acest lucru, pentru a ajuta statul în anchetele epidemiologice.
Coreea de Sud a raportat primul caz de SARS-CoV-2 cam în aceeași perioadă ca Marea Britanie sau Statele Unite. Totuși, ea înregistrează cam 30 de infectări pe zi, pe când UK cam 5.000, iar SUA peste 20.000.
Succesul Coreei de Sud se bazează în bună măsură pe testarea timpurie. „Diagnosticarea din timp, carantina din timp și tratamentul dat timpuriu reprezintă cheia succesului”, a declarat dr. Eom Joong Sik, care lucrează la un centrul medical din apropiere de Seul.
„De când a fost confirmat primul pacient, prin instalarea a peste 500 de clinici de scanare în toată țara, am identificat suspecții și am desfășurat teste, și am muncit mult să dezvoltăm un sistem care să testeze mulți oameni într-un timp scurt și cu efort minim”, a explicat el.
Astfel în toată țara au fost instalate un fel de cabine în care oamenii sunt testați rapid, în majoritatea cazurilor gratuit, și de către un personal ținut în siguranță.
Pe 16 martie, Organizația Mondială a Sănătății sfătuia toate țările să testeze mult. Coreea de Sud deja făcea asta de săptămâni întregi și, până acum, a verificat peste 500.000 de oameni. Peste 2.000.000 de teste din Coreea de Sud vor ajunge, în total, și în România.
Coreea de Sud s-a mișcat rapid și cu măsurile de testare și carantinare a persoanelor care reveneau din Wuhan. A făcut asta cu mai bine de două săptămâni înainte ca în țară să fie confirmat primul caz. În următoarele săptămâni, autoritățile au impus o serie de restricții privind călătoriile.
De asemenea, sud-coreenii au fost foarte atenți și la anchetele epidemiologice, deși aici le-a fost mai ușor când au constatat că multe dintre cazuri au pornit de la un cult controversat din Daegu.
Odată ce autoritățile au stabilit că Daegu e epicentrul epidemiei, ele au putut să testeze masiv, să identifice persoanele care au intrat în contact cu cei infectați și să le plaseze rapid în carantină.
Coreea de Sud, ca Taiwan și alte națiuni asiatice, a făcut o treabă bună deoarece a mai trecut prin așa ceva înainte. Ea nu a fost afectată atât de tare de epidemia de SARS dar, în 2015, MERS a omorât 38 de sud-coreeni.
De atunci, autoritățile s-au asigurat că, în eventualitatea unei noi epidemii va exista o bună coordonare între instituții, dar și între guvern și provincii.
De asemenea, sud-coreenii au știut să se folosească și de tehnologie pentru a ține sub control răspândirea bolii și pentru a monitoriza oamenii aflați în carantină.
Germania raportează peste 132.000 de infectări cu COVID-19, fiind astfel pe locul cinci în lume. Totuși, bilanțul deceselor este unul mic: 4 oameni morți la 100.000 de locuitori, față de 35 la 100.000 în Italia sau 18 la 100.000 în Marea Britanie, notează CNN.
Germania s-a bazat și ea pe testarea în masă, dar sistemul performant de sănătate și-a spus și el cuvântul. În plus, o contribuție a adus-o și sistemul privat, astfel încât numărul testelor făcute să fie chiar mai mare.
„De la început, Germania nu s-a bazat pe una, două sau trei laboratoare care să facă toate testele. Multe companii private s-au implicat, așa am reușit să facem peste 100.000 de teste pe zi”, a declarat virusologul Martin Stürmer.
Și Germania a conceput propriul său test și a avut grijă să fabrice numeroase kit-uri cu mult timp înainte ca țara să raporteze primul deces provocat de COVID-19.
Cancelarul german Angela Merkel a anunțat că măsurile de restricție vor fi treptat relaxate, dar tot mai multe teste vor fi făcute.
În Germania, majoritatea persoanelor care s-au infectat cu COVID-19 erau mai ales tineri, reveniți din Italia sau din resorturile de ski austriece. Autoritățile i-au putut testa pe aceștia, pe măsură ce reveneau în țară, iar ”contacții” lor au fost identificați și testați de asemenea.
În Germania, sistemul de sănătate are o capacitate uriașă. Estimările arată că, în vârful epidemiei, va avea nevoie de circa 12.000 de paturi. Are deja 147.000. Are mai multe paturi la Terapie Intensivă decât au toate spitalele din Italia la un loc, indiferent de secții.
De fapt, sistemul de sănătate german are o capacitate atât de mare încât tratează deja pacienți din Italia, Spania și Franța.