„De ce sfârșitul României comuniste e o lecție pentru Iran”. Material inedit pregătit de Politico, în care Revoluția, Securitatea și postdecembrismul sunt comparate cu situația de la Teheran

Politico, o publicație apropiată de Bruxelles, a realizat un material, marți, în care avertizează regimul de la Teheran că ar putea avea un final asemănător cu cel al aparatului represiv condus de dictatorul Nicolae Ceaușescu. Articolul se numește „De ce sfârșitul României comuniste e o lecție pentru Iran”.

Revoluția Română de la Crăciunul din 1989 a fost un motiv puternic de rușine pentru regimul teocratic de la conducerea Iranului, care îi urase un bun venit călduros dictatorului Nicolae Ceaușescu cu doar câteva zile înainte ca acesta să fie executat, iar acum îi oferă o lecție despre cum s-ar putea termina criza politică în spirală din Republica Islamică, scrie Politico.

Pe măsură ce lucrurile îi scăpau de sub control în România, dictatorul Nicolae Ceaușescu era primit cu mare fast în Iran, ca un oaspete de gală. Când s-a întors acasă, el a fost împușcat, astfel că regimul de la Teheran s-a văzut pus în situația de a explica de ce i-a întins covorul roșu despotului omorât de propriul popor. Ziarele și paralmentarii îi criticau puternic pe președintele Akbar Hashemi Rafsanjani și Ali Akbar Velayati, șeful diplomației iraniene de la acea vreme.

Externe - 19 sep, 10:38

SUA a declarat că Iranul a trimis informații secrete despre campania lui Trump către asociații lui Biden

A fost sarcina proaspătului lider suprem, Ali Khamenei, să rezolve dezordinea. El a făcut un apel la unitate, iar ambasadorul Iranului de la București a fost demis pentru că nu și-a avertizat administrația că tiranul României este pe cale să devină o țintă în propria țară.

După 30 de ani, Khamenei și consilierul său, același Velayati, încă sunt la butoane în Iran și ar trebui să-și ia un moment de reflecție asupra simetriei dintre Teheran 2020 și București 1989. La fel cum s-a întâmplat cu România în anii `80, Iranul a căzut prizonierul haosului, capturat de un aparat administrativ asemănător cu mafia, care a găsit o cale de a se îmbogăți, în timp ce restul economiei se prăbușește. Acest lucru face și mai incofortabil să fii imaginea regimului, mai ales atunci când ai vârsta de 80 de ani și se vorbește despre linia de succesiune.

Pentru cei mai mulți iranieni, peisajul economic este copleșit, sub asaltul „presiunii maxime” desfășurate de președintele american Donald Trump. Sugrumate de sancțiuni, exporturile de petrol s-au redus la o fracțiune minoră din fluxul obișnuit, inflație se zbate undeva la 30%, iar Fondul Monetar Internațional estimează o contractare economică de 9,5% după 2019.

Cu toate acestea, Gărzile Revoluționare Iraniene au poziție privilegiată, pentru că sunt în controlul frontierelor și nu numai că pot dirija traficul de combustibil și droguri, dar pot pun la cale și diverse complicități cu cei ce vor să vândă mărfuri la negru. Precum Securitatea în 1989 însă, Gărzile Revoluționare au simțit mesajul oamenilor. Protestele se răspândesc în tot Iranul, iar sancțiunile economice au devenit atât de copleșitoare, că până și ei trebuie să resimtă efectele.

Scenariul României este inevitabil pentru Iran, dar ar fi prudent pentru Teheran să se pregătească. Pentru mulți dintre români, căderea lui Ceaușescu nu a avut efectul așteptat niciodată. Oamenii se plâng că Revoluția a fost furată, la fel cum s-a întâmplat și cu bogăția națiunii. E nevoie de un plan pentru ca același lucru să nu se întâmple în Iran.