Funeriu îl desființează pe Cioloș, în scandalul din Educație: ”Propunerile domnului Cioloş de astăzi denotă ipocrizie şi/sau necunoaştere. Ambele grave la nivelul său”. Lunga listă a argumentelor

Propunerile lui Dacian Cioloș în domeniul Învățământului denotă ipocrizie şi/sau necunoaştere, susține Daniel Funeriu. Fostul ministru al Educației îl acuză pe Cioloș că, din funcţia de premier, nu a făcut ceea ce avea şansa istorică să facă: să radă şcolile doctorale proaste şi să radă toţi plagiatorii.

Funeriu își și argumentează afirmațiile: Cioloș vine acum cu ”mari” propuneri de reformare a Educației când el, când a fost premier, a numit la ministerul Educației doi oameni ai sistemului. Mai mult, Cioloș este liderul unui partid care, cel puțin în domeniul Educației, a spus numai inepții. Funeriu îl mai acuză pe acesta că partidul pe care îl conduce a propus pe lista la europarlamentare oameni care n-au nicio legătură cu educația. Iar argumentele nu se opresc aici.

Daniel Funeriu ține să mai amintească faptul că pe actualul ministru al Educației, Monica Anisie, cea care a declarat că rezultatele dezastruoase ale elevilor români la testele PISA nu ar trebui să ne îngrijoreze, chiar Dacian Cioloș a numit-o în funcția de secretar de stat.

Politică - 12 dec, 23:34

Daniel Funeriu: Da, vreau să candidez la Președinția României. Partidele majore nu mai vorbesc cu românii. Oamenii au probleme legitime

Dacian Cioloș „apare serafic într-un moment de maximă tensiune, spune nişte vorbe care sună bine celor care nu cunosc subiectul, vorbe suficient de vagi pentru a nu-l angaja cu nimic, nu ne dă vreo două trei nume acolo, după care dispare în ceaţă cu sentimentul că, gata, asta înseamnă să fii politician nou”, a mai scris Funeriu.

Postarea integrală a lui Daniel Funeriu pe Facebook:

”Am o uriaşă datorie morală şi politică faţă de domnul Cioloş: în 2011, nesolicitat de nimeni, mi-a dat o uriaşă gură de oxigen politic atunci când m-a felicitat pentru Legea educaţiei. Am şi o mare admiraţie pentru succesul lui politic dar şi profesional: ştiu despre aprecierea de care se bucura în comisia Barroso. Dar oricât de drag mi-ar fi domnul Cioloş mai drag îmi e viitorul copiilor din România. Iar propunerile domnului Cioloş de astăzi denotă ipocrizie şi/sau necunoaştere. Ambele grave la nivelul său.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că a fost premier şi a numit la minister doi oameni ai sistemului. Dl. Curaj şi Dl. Dumitru. Oameni remarcabili, dar care nu se încadrează în descrierea tip făcută astăzi: „să fie din afara sistemului actual”.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că dl. Cioloş este preşedintele unui partid. Care nu a fost prezent în domeniul educaţiei, sau când a fost, a spus nişte inepţii de te doare mintea.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că din funcţia de premier nu a făcut ceea ce avea şansa istorică să facă: să radă şcolile doctorale proaste şi să radă toţi plagiatorii.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că singura dată când a avut puterea să pună în funcţii oameni de când are partid, adică la alegerile europarlamentare, a pus pe liste oameni care nu au nimic de-a face cu educaţia (şi mă opresc aici în evaluarea lor, să nu divaghez).

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că singurul om de la PLUS care e profilat pe educaţie e a şaişpea roată la căruţă.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că cere ca ministrul să fie acolo 5 ani, or el a schimbat în un an doi miniştri la educaţie. Şi la sănătate. Acord politic pentru păstarea pe funcţie 5 ani e o aberaţie a democraţiei. Esenţa democraţiei este schimbarea paşnică. În baza cărui fapt renunţăm la esenţa democraţiei? Că doar nu în baza unei reţele mai noi sau mai vechi de promovare personală?

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că vorbeşte despre necesitatea unui ministru cu „performanţe în economia reală”, or o simplă privire în oglindă îi va arăta că uriaşele sale performaţe politice nu au avut ca precondiţie performaţele sale din vreo economie reală.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că atunci când a fost premier nu a spus un cuvând despre nevoia unui nou pact pentru educaţiei. De fapt nu e nevoie, cel vechi e, din păcate, încă de actualitate.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că vorbeşte despre „personalităţi din grupurile de lucru ale proiectului România Educată”. Or în acest proiect nu apare nicio personalitate pentru că însuşi preşedintele nu pare să fi dorit asta. Preşedintele a spus cu gura lui că România Educată este un efort de jos în sus, nu unul de tip expert.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că pe dna Anisie el a numit-o secretar de stat. Şi, din câte ştiu, s-a achitat bine se sarcină. Aşa că promovarea la ministru nu era deloc nenaturală.

Ipocrizie şi/sau necunoaştere pentru că nu îşi asumă nimic: apare serafic într-un moment de maximă tensiune, spune nişte vorbe care sună bine celor care nu cunosc subiectul, vorbe suficient de vagi pentru a nu-l angaja cu nimic, nu ne dă vreo două trei nume acolo, după care dispare în ceaţă cu sentimentul că, gata, asta înseamnă să fii politiciannou.

Mă simt groaznic să spun aceste lucruri despre unul dintre puţinii oameni care în grelele momente din 2011 m-a susţinut. Aici e şi marea dificultate a politicii: eşti permanent sfâşiat de un conflict de loialitate: faţă adevăr sau faţă de oameni dragi. Eu am ales întotdeauna adevărul, chiar dacă mi-a adus deservicii în relaţiile cu oameni apropiaţi. Îl invit aşadar pe dl. Cioloş să se pronunţe cu mai multă atenţie, mai ales atunci când nervii societăţii sunt întinşi la maxim, ca acum.

PS: rog ţuţerii săi de serviciu să nu îndrăznească vreun răspuns în numele dlui Cioloş, aşa cum au mai făcut-o în trecut.

PPS: cred că domnul Cioloş este unul dintre cei mai potabili politicieni din România, şi chiar de aceea sper că va reveni cât mai repede printre noi, cei care mai ştim cu ce se mănâncă educaţia. Eu îl aştept. Şi fratele meu dacă era, tot asta spuneam. Pentru că nu voi accepta vreodată ca educaţia copiilor din ţara mea să fie jucată la vreun Caritas politico-economic al voturilor”.

Președintele PLUS, Dacian Cioloș, a scris joi pe Facebook un mesaj în care îi solicită președintelui Klaus Iohannis un pact național pentru Educație care să prevadă, pe lângă procentul din PIB alocat obligatoriu de guverne, și un acord între toate partidele politice pentru păstrarea aceluiași ministru la Ministerul Educației minimum cinci ani, indiferent cât de des se succed guvernele și indiferent de culoarea politică a acestora.