Interesele imobiliare și politicul îngroapă patrimoniul arhitectural bucureștean. Care va fi următoarea clădire sacrificată?

În urmă cu doar câteva zile, pâna ca febra alegerilor să cuprindă România, un alt subiect ţinea presa pe jar: incendiul de la Moara lui Assan. Interesul pentru dezastrul de la complexul din zona Obor a fost pus rapid sub tăcere de ştampila alegerilor locale şi de polemica privind reprezentara României la Bruxelles. Şi odată cu el şi un posibil răspuns în privinţa viitorului primei mori cu aburi din Bucureşti.

Presa a atras în nenumărate rânduri atenţia, prin multe campanii, asupra stării de degradare a clădirilor vechi sau chiar de patrimoniu, care dădeau odată farmecul vechi al Bucureştiului. S-a scris multă literatură pe această temă, s-au scris petiţii, s-au intentat procese, s-au alcătuit bloguri, albume foto şi s-au făcut campanii pentru a scoate în evidenţă nepăsarea celor care au puterea să facă ceva pentru salvarea acestor clădiri.

Rezultatul încă nu se vede. Sau se vede în sens negativ: un incendiu, un perete prăbuşit sau iremediabil fisurat din cauza unor lucrări neautorizate, o demolare ilegală etc.

Eveniment - 18 sep, 16:58

Ce a făcut înainte de a merge la Casa Poporului individul care a dat foc unui magazin din interiorul Parlamentului. Noi detalii ies la iveală

La Moara lui Assan, pompierii s-au chinuit mai bine de o zi să stingă incendiul. După încercările timide de a masca oarecum dezastrul, prin anunţul că focul a cuprins „doar” o clădire secundară, impactul real nu a mai putut fi ascuns. Până la urmă a ars acelaşi complex de patrimoniu care a ars şi în urmă cu patru ani (când 90% din corpul unei clădiri secundare a fost distrus) şi care, din nefericire, a mai intrat în atenţia presei la începutul anului 2012, după ce acoperişul şi un perete al clădirii principale s-au prăbuşit.

Interesul poartă fesul (dezvoltatorilor imobiliari)

Desigur, cum cere şi procedura, s-a deschis o anchetă. Care nu încălzeşte pe nimeni. Ministerul Culturii „evaluează” situaţia, în timp ce Primăria Municipiului Bucureşti, prin vocea primarului general Sorin Oprescu şi-a luat angajamentul că „va face curat” la Moara lui Assan.

Două sunt constantele unui astfel de incident: opinia publică, respectiv cauzele care au stat la baza incidentului.

Opinia publică se reduce tot la câteva constante: deplângerea situaţiei şi învinovăţirea autorităţilor. Cu toţii ştim că trebuie făcut ceva, urgent, dar nu ne stă în putere (sau mai rău, unii rămânem indiferenţi).

În privinţa cauzelor, acestea au devenit atât de vehiculate încât nu mai miră pe nimeni. Cel mai comod şi mai la îndemână este să aruncăm vina pe oamenii străzii, care oricum nu pot fi traşi la răspundere. În  cazul Morii lui Assan, atât în 2008, cât şi la începutul lui 2012 sau acum, s-a zis iniţial că aurolacii au făcut focul în interiorul clădirii sau că furtul de materiale a dus la slăbirea zidurilor, şi de aici prăbuşirea lor.

Celălalt răspuns, mai incomod, dar afirmat, uneori mai subtil, alteori direct, sunt interesele imobiliare. Desigur, există bănuieli că la Moara lui Assan incendiul a fost pus la cale de persoane cu astfel de interese în zonă. În fond, clădirile complexului au fost distruse în mod repetat, începând cu anii 90, iar după 2005 au avut loc mai multe demolări rapide, neautorizate şi sesizate, fără niciun rezultat, către autorităţile competente. Nu este de mirare având în vedere că terenul pe care este amplasat fosta moara ajunge până la 47 de milioane de euro, în condițiile în care metrul pătrat de teren în zonă este cotat la circa 1.000 de euro.

Foto: romanialibera.ro

Explicaţia intereselor imobiliare este pe cât de plauzibilă, pe atât de simplă: proprietarii nu au cum să valorifice rapid proprietatea dacă s-ar încumeta să înceapă renovarea construcţiilor de patrimoniu.  

Moda a început în timpul aşa-numitei acensiuni a pieţei imobiliare de dinaintea crizei şi a atins apogeul acum patru ani, când statisticile arătau că apoape 40% din incendiile distrugătoare din Bucureşti au cuprins clădiri de patrimoniu. La care se mai adaugă abandonarea completă a construcţiei, lăsată pradă oamenilor străzii, pentru a se autodistruge, sau mai rău, demolarea ilegală, rapidă, peste noapte. Explicaţia este cu atât mai justificată cu cât luăm în calcul zonele de amplasare şi planurile proprietarilor.

La începutul lunii iunie a făcut vâlvă un alt caz, acela al unei case de patrimoniu, pe Şos. Kiseleff nr.45. Incendiul a izbucnit când proprietarii nu erau acasă, ipoteza iniţială fiind aceea a unui scurtcircuit. Ulterior, au ieşit la iveală şi iţele încurcate ale incidentului, respectiv interesele imobiliare ale proprietarei, avocata Lucia Cherecheş.

Potrivit gandul cazul este cunoscut de acum doi ani, când s-a semnalat faptul că proprietara intenţiona ca pe locul construcţiei din secolul al XIX-lea, care include două case de patrimoniu şi 9.000 de mp de grădină să ridice un bloc cu cinci etaje. Proprietara obţinuse avizul de demolare, însă Asociaţia Salvați Bucureștiul a reuşit blocarea proiectului în instanţă. Potrivit HotNews, care îl citează pe Daniel Vasile, purtătorul de cuvânt al ISU București, se pare că fiul avocatei ar fi iscat incendiul.

Foto: ziuanews.ro

Acum trei ani, în 2009, focul a înnegrit pereţii şi tavanele frumos decorate din interiorul casei Mihai Ormolu (arh. Petre Antonescu stil eclectic), situată la doi paşi de sediul Guvernului, pe Bd. Aviatorilor. Construită între 1926-1927, astăzi atrage atenţia mai degrabă prin ferestrele acoperite cu obloane roşii, care maschează cu nonşalanţă interiorul complet distrus de incendii repetate.

Proprietarul actual al Casei Oromolu este grupul New Europe Property Investments (NEPI), care a propus Comisiei Tehnice de Urbanism de pe lângă Primăria Capitalei proiectul de construcţie a unei clădiri de birouri înalte de 45 de metri, pentru a fi amplasată pe terenul monumentului istoric, relata gandul. NEPI susţine că nu intenţionează să demoleze monumentul, ci să construiască blocul în jurul casei. Adică să răpească frumoasei construcţii orice urmă de autenticitate.

Potrivit specialiştilor imobiliari, valoarea terenurilor în zonă este de peste 2.000 de euro/mp.

Vandalizarea sau demolarea, în lipsa posibilităţii de incendiere

Atunci când incendiul nu ar mai fi de niciun folos, pentru că din cauza furturilor repetate de materiale nu mai este nimic de distrus în interior, rămâne soluţia autodistrugerii.

Moara lui Assan a fost afectată de vandalizările repetate, după 1990, când clădirile au rămas fără ferestre sau structura de rezistenţă.

Tot printre cele mai recente incidente asemănătoare se numără prăbuşirea acoperişului Hanului Solacolu (Solacoglu), de pe Calea Moşilor 132-134, în martie 2010. Asemenea Morii lui Assan, clădirea fostului han se află într-o avansată stare de degradare, de ani de zile. Primarul sectorului 2 Neculai Onţanu a precizat la momentul respectiv că răspunderea este a propietarilor care au revendicat imobilul.

„Vom lua măsuri sancţionatorii fiindcă nu şi-au pus în siguranţă clădirea”, a mai declarat Onţanu, potrivit HotNews.

Măsurile probabil s-au luat, clădirea a adăugat doi ani la istoria ei, dar a mai pierdut cu siguranţă alte câteva zeci de cărămizi.

Construit în 1859, la comanda fraţilor Solacoglu din Istanbul, Hanul Solacolu era o cladire luxoasă, unde poposeau negustorii cu stare şi străinii de vază veniţi în oraş. Până spre sfârşitul anilor 80, clădirea a fost locuită, iar apoi a ajuns la un pas de demolare. A rămas totuşi în picioare ca prin minune, dar familiile de romi care au locuit acolo ani de-a rândul au distrus-o complet. Ultimii astfel de locatari au fost evacuaţi în 2007, iar de-atunci clădirea a fost lăsată pradă vremurilor. Proprietarii, urmaşi ai familiei Solacolu (Solacolu Emilia, Solacolu Theodora si Solacolu Bucur-Cristian), au obţinut înapoi clădirea în 2003 însă nu şi-au dat interesul pentru a face ceva.

Foto: Sinziana Mihalache

Am putea aminti casa din Str. Visarion nr.8 (1906, arh. Dan Berindei, stil eclectic), un alt caz controversat, trecută atât printr-un incendiu (o „coincidenţă” petrecută tocmai în urma respingerii avizului de demolare, din 2006) cât și prin încercarea de demolare. Proprietarul dorea demolarea, reconstruirea şi supraetajarea clădirii, respectiv înlocuirea ei cu un bloc. După tentativa eșuată de demolare, casa a fost distrusă peste noapte, cărămidă cu cărămidă, ajungând în 2010 o ruină ce semnala un iminent „pericol de prăbuşire”. Pentru a-i accelera totuşi prăbuşirea, lipit de fostul perete al casei a apărut un bloc.

    
Foto: rezistenta.net                                                      

Dacă luăm în considerare şirul demolărilor abuzive care s-au înfăptuit totuşi, în ultimii doi ani doar, acestea dezvăluie o rată de distrugere îngrijorătoare a patrimoniului cultural bucureştean, sub ochii autorităţilor.

Din păcate, ilegalitatea avizelor de demolare este uneori dovedită în instanţă după săvârşirea nedreptăţii sau după ce pe locul clădirilor de o inestimabilă valoare culturală apar veșnicele blocuri sau clădiri de birouri. Toate aceste acţiuni sunt favorizate şi de birocraţie, de planuri încropite în grabă şi de o ineficientă Lege a monumentelor.

Ca să amintim câteva din cazurile concrete:

– casa Nicolae Titulescu (Soş. Kiseleff nr. 39, proprietar Puiu Popoviciu) care data din 1894 şi care a fost demolată în 2010 (ulterior s-a dovedit ilegalitatea demersului). Potrivit enational proprietarul vrea să ridice pe terenul actual un complex rezidențial. Prețul unei case, în zonă, ar ajunge la circa 2 milioane de euro.

   Casa Titulescu (foto: observatorulurban.ro)          

– casa Cantacuzino (str. Gutenberg 3), demolată în 2010 pentru a face loc unui bloc cu şapte etaje

    
    Casa Cantacuzino (foto: evz.ro)  

– casa Rosetti-Soleşti şi casa generalului Gheorghe Adrian (1889, arh, Louis Blanc), demolate în 2011, tot pentru a lăsa locul unor imobile de locuit    

    
Casa Rosetti-Solești (foto: silviacolfescu.blogspot.ro)           

    Casa Gen. Adrian (foto: bucurestiivechisinoi.ro)

Iar exemplele ar putea continua.

Legea monumentelelor nu prevede sancţionarea proprietarilor dacă monumentul este lăsat în paragină. Pentru a prelungi agonia acestor clădiri, Ministerul Culturii ridică din umeri şi oferă doar promisiuni. Cea mai recentă este modificarea Legii monumentelor.

„În viitoarea şedinţă de Guvern vom discuta modificarea Legii monumentelor. Proprietarii nu vor avea voie să construiască nimic timp de 30 de ani, chiar dacă monumentul dispare”, a declarat ministrul Culturii săptămâna trecută, potrivit Evenimentul Zilei.

Când vine vorba de exproprierie, toată lumea tace, inclusiv Ministrul Culturii.

Deocamdată, par să spună autorităţile, trebuie să ne mulţumim cu anchetele în desfăşurare. În cel mai rău caz, ancheta este lăsată să se piardă în noianul de incidente zilnice, în speranţa că un alt eveniment mai important îi va lua locul (cum s-a întâmplat în cazul Morii lui Assan). Până la următorul incendiu sau la următoarea demolare.