EXCLUSIV // Fostul secretar de stat Gabriel Biriș, în prezentavocat specializat în legislaţie fiscală, a comentat joi intenția Guvernului de a modifica legea offshore după mai multe critici exprimate în spațiul public, în cadrul unei conferințe de presă dedicată lansării studiuluiStarea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România,publicat de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG).
Guvernul vrea să modifice legea offshore, care reglementează exploatarea gazelor din Marea Neagră, astfel încât companiile petroliere să poată vinde gazele și prin contracte directe. Același proiect de act normativ stipulează că impozitul suplimentar se va aplica doar la un nivel de preț de 100 de lei/MWh, cresc deductibilitățile, iar taxele nu se vor mai aplica la prețul de referință de la hubul din Viena.
Gabriel Biriș a precizat că este de salutat faptul că Guvernul încearcă să îmbunătățească prevederile legislative, însă a explicat că modificările nu pot soluționa deficitul de credibilitate al României în ochii investitorilor.
“E o îmbunătățire față de ce este acum. Însă modificările nu rezolvă problema credibilității pierdute. Odată ce aceasta s-a pierdut este greu de recuperat. În momentul în care s-a trecut așa cu tăvălugul pe tot ce înseamnă credibilitate, stabilitate și garanții date delegislațiaanterioară, chiar și îndulcind un pic pilula nu ai nicio siguranță că investitorul o să o și înghită.
Sperăm că aceste modificări vor trece cât mai repede, pentru că orice îmbunătățire nu poate fi decât de salutat. Personal sunt îngrijorat de efectele răului deja făcut și dacă nu cumva o să continuăm să mai vorbim despre gazul românesc din Marea Neagră, pe fundul mării încă mulți ani de zile de acum încolo”, a declarat Gabriel Biriș.
El a criticat efectele pe care legislația adoptată în anul 2018 le-a produs asupra investitorilor și a atras atenția că am ajuns în situsația în carenivelul de impozitare offshore este mai mare decât nivelul onshore.
“Vedem acum niște proiecte de modificare a legislației în sensul corectării acestorerori. Tu trebuie să te asiguri ca stat că nu îți distorsionezi piața și nu afectezi negativ investitorii locali. În plus trebuie să te asiguri că aceștia sunt impozitați la veniturile pe care le obțin. Vedem cum stăm pe comparația onshore-offsore. În offshore investițiile sunt mult mai mari decât în onshore. Pe mare este mult mai scump. Peste tot în lume investiții mai mari înseamnă și riscuri mai mari din partea investitorului, iar riscuri mai mari trebuie să aducă și beneficii mai mari. Noi din cauza modificărilor de anul trecut, din cauza introducerii impozitului specific pentru sectorul upstream din Marea Neagră, suntem într-o situație cel puțin ciudată în care nivelul de impozitare offshore estemai mare decât nivelul onshore. Ceea ce arată o lipsă totală de coerență și de înțelegere a modului în care funcționează piața. Legea 256 a venit peste noapte fără niciun fel de consultări. A fost aprobată în Parlament ca un șoc. Astfel de idei de impozitare au mai existat, chiar și în perioada în care am fost secretar de stat. Și țin minte că am avu o discuție foarte interesantă cu un domn din Houston. Mă întreabă: Jucațiblackjack? A, nu mergeți la cazino? Dar știți regulile? A, deci știți că după ce casa îți arată cărțile nu mai poți să pui pariu. Noi am promis investitorilor din Marea Neagră stabilitate și predictibilitate și această promisiune a fost concretizată prin ordonanța 160/1999. Aceasta spunea că pe lângă garanția pe care o au toți titularii de acorduri petroliere cu privire la stabilitatea redevenței pe durata contractului de concesiune, în offshore datorită investițiilor uriașe în explorare, pentru că atunci nu se știa nici unde, nici cât, nici cum să fie scos gazul, nu vor fi introduse impozite noi pentru producția offshore, nu vor fi majorate impozitele existente. Prin Legea 256, am pus pariul după ce casa ne-a arătat cărțile. Să modifici legislația, conținutul unui acord în timpul acordului fără niciun fel de discuție nu dă bine pentru credibilitate”, a mai precizat Gabriel Biriș.
El a ținut să precizeze că statul român se află într-o situație dificilă de încălcare a înțelegerilor făcute anterior cu investitorii, fapt ce periclitează investițiile în ciuda îmbunătățirii legislației.
„Noi când vorbim în momentul de fațăde gazele din offshore, vorbim despre ceva care se află pe fundul mării. Ca să fie scoate mai trebuie băgate niște miliarde, care nu pot fi băgate de statul român. Statul român însă prin Legea 256 și-ar fi dorit ca din exploatarea gazelor să ia 90%. Și din restul de 10% să mai ia 16% din imozitul pe profit. Dacă modificările anunțate vor fi adoptate, se îmbunătățește poziția investitorului, dar nugarantează că investițiile vor fi și făcute. Noi suntem într-o încălcare a înțelegerilor făcute anterior deciziei lor de a investi în explorare. Dacă avem un partener cu care am avut o înțelegere pe care a încălcat-o șine promite că nu o va mai încălca în viitor, mai avem încredere? În domeniul investițiilor, încrederea este baza pentru orice bună funcționare”, a subliniatGabriel Biriș.
Acesta a prezentat caracteristicile sistemului de impozitare a sectorului upstream identificate de studiulpublicat de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), „Starea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România”.
„Una din caracteristici este aceea că asistăm la frecvente modificări ale legislației în domeniul fiscal. Toți investitorii vorbesc de nevoia de stabilitate și de predictibilitate. Este o cerință general valabilă în toate statele și sectoarele de activitate. În upstream, atât onshore, dar mai ales offshore nevoia de stabilitate este semnificativ mai mare decât în alte sectoare pentru că vorbim de investiții semnificative, sute de milioane de dolari, poate chiar miliarde și de durate de recuperare a acestor investiții lungi, pe 10, 15, 20 de ani. Dina cest motiv este nevoie de stabilitate și în competiția globală pentru atragerea de investiții aceste caracteristici sunt un avantaj competitiv pe care noi nu îl avem din păcate. O altă caracteristică, baza de impunere este distorsionată în România, noi nu impozităm, cel puțin în ultimii doi ani de zile, veniturile producătorilor de gaze în funccție de veniturile efectiv realizate sau de un preț mediu ponderat al gazelor vândute în România, ci îl impozităm în funcție de prețul de pe Bursa din Viena. De asemenea, avem o rată de impunere foarte ridicată în România. Asistăm la o evoluție disproporționată. Dacă ne uităm la o evoluție pe termen scurt, 2018, comparativ cu 2017, vedem că impozitele specifice au crescut ca urmare a modificărilor legislative cu 524 milioane lei, cu 41% față de anul anterior, însă veniturile au crescut doar cu 8%”, a explicat Gabriel Biriș.
La rândul său,Daniel Apostol, director de Relații Externe FPPG, a atras atenția necesității găsirii unui echilibru atunci când vine vorba despre impoztare între investitori, stat și public.
„Este inutil să te bucuri că undeva în subsol ai resurse naturale dar nu ai înțelepciunea să expluatezi aceste resurse în folosul societății, țărilor, comunităților. Am mai spus că orice gen de exces dăunează, o stare de echilibru trebuie atinsă. Aici vorbim despre un echilibru între cele trei părți, investitorii care au interese economice de a realiza proiectele, statul care are interese legitime de administrare a relațiilor cu investitorii în expluatarea resurselor și să nuuităm cel de-al treilea colț al unui triunghi ce ar trebui să fie echilateral, publicul”,a precizatDaniel Apostol.
Federația PatronalăPetrol și Gaze a lansat, joi, studiul „Starea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România”. Lucrarea coordonată de Gabirel Biriş, avocat specializat în legislaţie fiscală, relevă faptul că actualul sistem de impozitare aplicabil în Româniaînregistrează o evoluţie disproporţionată prin comparaţie cu veniturile efectiv înregistrate din sectorul upstream gaze naturale. Actualul sistem de taxare, cu o rată de impozitare efectivă de 25,3% la nivelul anului 2018, este carcaterizat de instabilitate şi lipsă de predictibilitate accentuate, 18 acte normative în ultimii 7 ani şi necompetitivitate. Media impozitării specifice a producţiei de gaze naturale din ţara noastră este cea mai ridicată din Europa. În 2018 impozitarea specifică a gazelor naturale a fost de peste 5 ori mai mare decat media europeană in sectorul offshore, respectiv de aproape 3 ori mai mare în sectorul onshore.
De aemenea, studiul identifică mai multe obstacole la nivelul pieței gazelor din România. Potrivit concluziilor studiului, aceste obstacolenu sunt independente ci interconectate, cauzate atât de factori interni, cât și de factori geopolitici, precum interconexiunile cu celelalte piețe din regiune.
„Interconexiunile limitate cu piața gazelor naturale din UE limitează lichiditatea pieței angro din România. Incapacitatea de a accesa un preț stabil prin intermediul unei piețe angro lichide și profunde împiedică în mod direct comercianții cu amănuntul să ofere prețuri competitive clienților non-casnici (acest segment fiind complet dereglementat). În ceea ce privește clienții casnici, lipsa unui preț stabil pe piața gazelor naturale este o adevărată problemă, deoarece costul efectiv al comercianților de aprovizionare cu materie primă nu este întotdeauna inclus în tarifele reglementate menționate în secțiunea de mai sus.
În plus, această lipsă de transparență și predictibilitate limitează drastic concurența în acest segment de piață. Lipsa unei protecții adecvate a consumatorilor vulnerabili limitează acceptabilitatea politică de a lega tarifele pentru clienți casnici de prețurile de pe piața angro a gazelor naturale, ceea ce perpetuează nevoia de tarife netransparente și artificial reglementate, care reduc atractivitatea pieței cu amănuntul pentru noi jucători. Astfel, toate aceste obstacole, luate împreună, au un impact negativ asupra prețului gazelor naturale pentru consumatorii finali din România. Aceste obstacole trebuie să fie depășite împreună, nu în mod individual”, este concluzia studiului care poate fi citit integral AICI.