EXCLUSIV // B1.ro prezintă INTEGRAL Rechizitoriul Revoluției Române. Episodul 2 – Cum și-au dat mâna țările NATO și fosta URSS în provocarea evenimentelor din decembrie 1989 / Rolul aparte al Ungariei și al minorității maghiare

EXCLUSIV // După 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, România nu are încă încheiate socotelile cu cel mai important moment din istoria sa recentă. Morții de atunci nu-și găsesc liniștea nici acum, pentru că societatea românească în general și justiția în particular nu au reușit în atâția ani să finalizeze ceea ce a fost numit generic “Dosarul revoluției”.

Între timp, o mare parte dintre suspecți au decedat, iar cei care trăiesc au ajuns deja la o vârstă înaintată. După 30 de ani, România nu are încă oficial niciun vinovat pentru crimele din decembrie 1989. Din acest an are însă, un rechizitoriu extrem de vast al Dosarului revoluției, patru inculpați – Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, generalul (rtg) Iosif Rus și amiralul (rtg) Emil (Cico) Dumitrescu – și cinci suspecți – Petre Roman, Teodor Brateș, Tudor Postelnicu, Ioan Toma și Viorel Igreț.

Extrem de puțin, ar zice majoritatea românilor, dar totuși un început pentru aflarea adevărului despre perioada care a schimbat radical orientarea României în istoria modernă.

Eveniment - 17 dec, 15:47

Newsweek: Ultima vizită a lui Ceaușescu. De ce s-a dus în Iran când în România izbucnise revoluția?

Până acum, în presă a apărut doar un rezumat al rechizitoriului din Dosarul Revoluției. Iată că acum, în premieră, B1.ro vă prezintă în exclusivitate, integral, Rechizitoriul din Dosarul nr. 11/P/2014, intitulat generic Dosarul revoluției. Acesta e întocmit de Procuror militar şef, General maior magistrat, Gheorghe Cosneanu.

Având în vedere că acest rechizitoriu are peste 500 de pagini, vom prezenta, în serial, mai multe fragmente relevante pe diverse teme cu legătură directă cu Revoluția Română. Subiectul va fi comentat, periodic, și în emisiunea “Se întâmplă acum”, realizată de jurnalistul Tudor Barbu pe B1.TV.

Rechizitoriul revoluției române, Episodul 2 – Cum și-au dat mâna țările NATO și fosta URSS în provocarea evenimentelor din decembrie 1989 / Rolul aparte al Ungariei și minorității maghiare

Revoluția română din decembrie 1989 se înscrie în contextul mai amplu al revoluțiilor din Estul Europei, fiind însă cea mai violent dintre acestea. Din datele procuratorii, în evenimentele de atunci și-au dat mâna țările NATO, în frunte cu SUA și conducerea fostei URSS. Un rol aparte l-a avut și Ungaria, care prin minoritatea maghiară din România a vizat în permanență crearea de tensiuni în Transilvania. B1.ro redă integral pasajele din rechizitoriu în care sunt prezentate elementele de culise care au dus la revolta împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Intertitlurile aparțin redacției.

CITEŞTE AICI INTEGRAL RECHIZITORIUL REVOLUŢIEI ROMÂNE

I – paginile 1-125

II – paginile 126-250

III- paginile 251-375

IV- paginile 376-501

CITEȘTE AICI – Rechizitoriul Revoluției Române. Episodul 1: Dovada implicării Rusiei în evenimentele din decembrie 1989 / Filosovietismul lui Iliescu și acoliților săi

CUM ÎNCERCA FIDESZ DIN UNGARIA (ATUNCI ÎN OPOZIȚIE) SĂ SUBMINEZE PUTEREA LUI CEAUȘESCU

Cercetările efectuate au demonstrat că Ceauşescu Nicolae a cunoscut bine situaţia internaţională a momentului şi a fost informat continuu prin organele specializate ale statului cu atribuţii în domeniu, asupra cursului pe care istoria îl prevedea, însă a refuzat să le ia în considerare.

În acest sens sunt de redat constatările cuprinse în documentele unor instituţii, dar şi în ”Raportul Comisiei Senatoriale privind cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989”.

Astfel, în capitolul introductive al raportului, referitor la activităţile externe ce au precedat Revoluţia Română se menţioneazăo serie de documente care ilustrează cunoaşterea prin organele specializate, a unor acţiuni ostile României: ”Prin manevrarea grupării autointitulate „România Liberă” se are în vedere organizarea în zona Ambasadei RS România de la Budapesta, în a II a jumătate a lunii noiembrie a.c. a două manifestări duşmănoase în jurul datei de 15.11. a.c. şi la 20.11.a.c. Uniunea Liber Democrată din Ungaria (Fidesz) şi alte organizaţii ungare de opoziţie, împreună cu aşa-zisa grupare „România Liberă”au tipărit mai multe mii de manifeste cu conţinut ostil în legătură cu politica internă şi externă a partidului şi statului nostru şi lucrările Congresului al XIV lea al PCR.

Din informaţiile de care dispuneam rezultă că se va încerca introducerea manifestelor respective în România, pe diferite canale, îndeosebi prin intermediul echipajelor unor nave care circulă pe Dunăre, urmând a fi difuzate prin depunerea lor în cutii poştale aparţinând unor cetăţeni, precum şi unor instituţii sau intreprinderi (lucru ce s-a şi realizat). În Ungaria există preocupări pentru folosirea mai intensă a Televiziunii în vederea propagării unor idei naţionalist-iredentiste precum şi pentru incitarea la activităţi ostile a populaţiei de naţionalitate maghiară din Transilvania”(…).(Departamentul SecurităţiiStatului/ Nota nr.00420/782 din 04.11.1989).

OLANDA DOREA STIMULAREA ELEMENTELOR PROTESTATOARE DIN ROMÂNIA

La întâlnirea dintre cancelarul german Kohl şi preşedintele Franţei, Francois Mitterrand, pe plan mai larg ”… s-a stabilit să se intensifice aplicarea măsurilor elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluţiilor din Europa de Est, îndeosebi prin sprijinirea constituirii unui front comun al forţelor de opoziţiedin ţările socialiste.”(D.S.S./Nota nr.00252/793 din 07.11.1989).

O altă notă confidenţială menţiona: ”Din date certe rezultă că după recenta reuniune la nivel înalt a NATO de la Bruxelles, Guvernul Olandei preconizează următoarele orientări privind relaţiile cu România: intensificarea campaniei propagandistice de denigrare a realităţilor din România şi stimularea prin toate mijloacele, inclusiv prin posibilităţile Ambasadei Olandei la Bucureşti a elementelor protestatare din ţara noastră; sprijinireaîn continuare a organizării în Olanda de manifestări antiromâneşti, îndeosebi pe tema pretinsei nerespectări a drepturilor omului şi a programului demodernizare a localităţilor; tolerarea pe mai departe a activităţii grupurilor iredentiste – maghiare din Olanda” (D.S.S./Nota nr.00286 din 11.11.1989).

PLANUL NATO: FRANȚA ȘI ITALIA URMAU SĂ SE OCUPE DE ROMÂNIA

În contextul întâlnirilor diplomatice intense ce au avut loc la finele anului 1989, Administraţia americană a comunicat principalilor aliaţi din NATO: ”…evenimentele din Europa de Est se desfăşoară cu rapiditate, fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru controlarea situaţiei şi accelerarea cursului favorabil intereselor occidentului. În acest sens trebuie să se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale şi o mai mare implicare a lor în acţiunile de implicare a evoluţiilor din diferitele ţări socialiste. SUA se vor concentra îndeosebi asupra situaţiei din URSS, urmând ca RFG şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Italia de cele din Ungaria, Bulgaria şi România.” (D.S.S./Nota nr.00257/815 din 13.11.1989).

CONTRIBUȚIA CIA LA REVOLUȚIA ROMÂNĂ

Este evident că serviciile de informaţii externe, dar şi interne din România se aflau în alertă. Culegerea de date se materializează în multiple ”note şi sinteze” ce se prezentau şefului DSS sau şefului Direcţiei Informaţii din cadrul Marelui Stat Major al MAPN, care informau la rândul lor factorii de răspundere.

Într-un material întocmit pe baza unor informaţii culese din exterior, organele de securitate au informat că: ”Recent, CIA a înfiinţat o organizaţie denumită „Trust Organization”, care îşi propune: încurajarea şi sprijinirea mişcării de dizidenţă în ţările socialiste; organizarea şi dirijarea activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din aceste ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al dizidenţei (…).

Printre acţiunile considerate reuşite ale lui „TrustOrganization”este contribuţia adusă la destabilizarea politico-socială din Polonia, Ungaria şi RDG. Potrivit datelor ce le deţinem, pentru viitor, organizaţia îşi propune să îşi concentreze acţiunile cu preponderenţă împotriva României şi Cehoslovaciei”(D.S.S./Nota nr.00444/814 din 14.11.1989).

Înr-o altă consemnare se menţionează: ”Prin iniţiativa de a convoca la Paris o reuniune de urgenţă a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei Comune, preşedintele francez urmăreşte să promoveze unele din punctele de vedere ale Franţei în problema evenimentelor ce au loc în unele ţări din Europa de Est. Cu acest prilej partea franceză va insista pentru: adoptarea unei poziţii unitare la nivelul CEE faţă de evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi măsuri coordonate care să permită obţinerea unor poziţii tot mai influente în statele respective; implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile de destabilizare asituaţiei din Europa de Est şi prevenirea realizării unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunerea unui echilibru pe continent care să nu ţină seama de obiectivele pe termen lung ale comunităţii vest-europene; susţinerea ţărilor din Europa de Est care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare limitate cât mai ales prin determinarea adoptării de către acestea a unor măsuri pentru extinderea aplicării mecanismelor de piaţă; abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din est către vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice şi chiar conflicte sociale în Europa Occidentală şi pe de altă parte pentru a se încuraja direct constituirea în ţările socialiste a unei mase de manevrăformată din cetăţeni nemulţumiţi pretabili la acţiuni protestatare” (D.S.S./Nota nr.00260 din 16.11.1989).

INCITĂRI ÎN MEDIUL MINORITĂȚII MAGHIARE

Printre hotărârile reuniunii de la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale CEE ”cu privire la ţara noastră, în contextul poziţiilor concertate ale SUA şi URSS, se are în vedere intensificarea acţiunilor vizând crearea unor tensiuni interne, destabilizatoare prin folosirea unor stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare, considerându-se că în acest fel România ar putea fi determinată să nu mai obstrucţioneze procesele ce au loc în est” (D.S.S./Nota nr.00263 din 22.11.1989).

Acţiunile par a se precipita, iar mesajele din exterior aduc în atenţie tot mai pregnant, preocupări pentru schimbarea sistemului politic în Europa de Est. La sfârşitul anului 1989, personalităţi politice şi organizaţii străine au început să ia frecvent atitudini publice faţă de situaţia din România, unele dintre mesajele transmise constituindu-se în tot atâtea avertismente la adresa dictatorului. În interviul acordat postului „Radio France International” la data de 24.11.1989, consilierul prezidenţial sovietic Oleg Bogomolov declara: „Procesul care se desfăşoară în prezent în unele ţări din Europa de Est are un caracter ireversibil şi degeneralitate. Anumiţi conducători politici pot să nu fie conştienţi de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viaţa însăşi le-o va impune. De aceea, eu privesc cu un anumit optimism evoluţia viitoare a României” (D.S.S./Nota nr.0086 din 27.11.1989).

REDEFINIREA SFERELOR DE INFLUENȚĂ

Luna decembrie 1989 se anunţa a avea o agendă extrem de încărcată pentru contactele diplomatice internaţionale. În acest context problema României a fost mereu prezentă pe ordinea de zi a discuţiilor şi contactelor la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni ale unor organisme suprastatale.

În sinteză, organele de securitate informau: ”Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: în cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unor noi strategii comune care să le asigure în continuare un rol dominant în toate problemele internaţionale (…).

Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimul obţinerii de ajutoare economice şi financiare. Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste (…).

Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineză, Cuba şi România. Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiilor lor cu Româniaşi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier (…). În cadrul consultărilor din ultimele zile cu administraţia de la Washington guvernele Angliei, Franţei, RF Germania şi Italiei au insistat pentru ca fiecare dintre statele vest-europene să aiă un rol sporit în influenţarea situaţiei dinEuropa de Est, astfel încât să îşi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă”. (D.S.S./Nota nr.00275 din 01.12.1989).

CE SPUNEA BUSH DESPRE ROMÂNIA, ÎNAINTE DE REVOLUȚIE

Concomitent, ”Buletinul de ştiri” al Casei Albe a publicat un interviu al preşedintelui George Bush acordat unor ziarişti americani, în care, referitor la România se afirma: ”Aşdori să văd unele acţiuni şi în această ţară… Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu”.

Conform aceluiaşi ”Buletin de ştiri” al Casei Albe, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei şi Canadei, Raymond Seitz, a declarat la o conferinţă de presă ţinută la Washington următoarele: ”Nu pot să anticipez ce se va întâmpla în România. Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările care au loc în Europa răsăriteană. Ea are unele particularităţi proprii. Situaţia drepturilor omului este de-a dreptul deprimantă. Pentru moment, nu există niciun indiciu că ceea ce s-a întâmplat în mod atât de fericit şi salutar în majoritatea altor regiuni din Europa răsăriteană se va întâmpla şi în România. Dar în orice caz îi ţinem pumnii” (D.S.S./Nota nr.00277 din 02.12.1989).

ROLUL PUTERNIC AL MINORITĂȚII MAGHIARE ÎN REVOLUȚIILE DIN EST

După întâlnirea crucială dintre G.W.Bush şi M. Gorbaciov de la Malta în 02-03.12.1989, preşedintele american i-a informat pe şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale NATO că: ”Poziţia pe care s-a situat Gorbaciov atestă că URSS este dispusă să facă în continuare concesii substanţiale în majoritatea problemelor de interes pentru occident. Ca urmare, statele NATO trebuie să facă uz de toate posibilităţile şi pârghiile de care dispun pentru a determina accelerarea proceselor de reforme din Europa de Est”. (D.S.S./Nota nr.00282 din 05.12.1989).

În paralel, organele de informaţii ale MApN au cules şi transmis în ţară suficiente date pentru a fi înţeleasă corect situaţia internaţională efervescentă a acelei perioade. Astfel, Direcţia Informaţii a Marelui Stat Major a primit la finele lunii noiembrie 1989 date conform cărora: „Actualele manifestări şi demonstraţii antisocialiste din Cehoslovacia au fost iniţiate şi provocate de către minoritatea maghiară din Cehoslovacia (…). În fruntea acestor demonstraţii antisocialiste s-au aflat îndeosebi intelectualitatea şi studenţii cehoslovaci de origine ungară, care, printre altele, cer crearea unor provincii autonome ungare în Cehoslovacia (…). Acţiunile şi demonstraţiile minorităţii ungare din Cehoslovacia sunt susţinute propagandistic şi material de către Ungaria şi de către unele ţări occidentale (…). A rezultat că Ungaria pregăteşte un amplu plan pentru iniţierea şi provocarea de demonstraţii ale minorităţii maghiare din ţara noastră în unele localităţi din Transilvania şi chiar la Bucureşti (…).

Pentru declanşarea acestor demonstraţii antisocialiste şi antinaţionale în România, în scopul destabilizării situaţiei politice interne şi realizării pretenţilor ungare, Ungaria le susţine propagandistic şi material, inclusiv prin acţiuni de spionaj şi cu ajutorul altor ţări. Ungaria speră ca la demonstraţiile menţionate mai sus să fie atrase şi alte minorităţi naţionale de la noi, chiar şi români” (MApN, Marele Stat Major, Direcţia Informaţii, telegrama nr.D.10.015201 din 29.11.1989).

UNGARIA ÎNCERCA SĂ DESTABILIZEZE TRANSILVANIA

O altă notă transmisă prin ataşatura militară română menţionează că: ”Ungaria acţionează intens pe diferite canale, inclusiv diplomatice, în mod ascuns şi descoperit, printr-o mare varietate de metode şi procedee,îndeosebi acoperite, în scopul destabilizării situaţiei politice interne din ţara noastră, cu prioritate în Transilvania.

Conducerea ungară mai acţionează pentru internaţionalizarea problemei Transilvaniei, precum şi pentru izolarea politică şi economică a ţării noastre. Simultan cu provocarea unor demonstraţii ale populaţiei de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţa cu ţara noastră care să degenereze în conflict militar între cele două ţări, după care să ceară intervenţia unor ţări ale Tratatului de la Varşovia, îndeosebi din partea URSS, pentru aşa-zisa împăcare a părţilor.

Acest scenariu, Ungaria îl are în vedere să îl realizeze cu ştirea URSS şi cu sprijinul Austriei, precum şi a altor ţări”. (MApN, Marele Stat Major, Direcţia Informaţii, telegrama nr.015771 din 09.12.1989).

CEAUȘESCU A ÎNCERCAT SĂ RECREEZE EMOȚIA COLECTIVĂ DIN 1968

La consfătuirea conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia din 04-05.12.1989 de la Moscova, Mihail Gorbaciov i-a informat pe cei prezenţi cu privire la discuţiile purtate cu preşedintele George W. Bush la Malta.Poziţia preşedintelui Ceauşescu Nicolae a fost cea obişnuită, intransigentă şi cu replici tăioase privind conţinutul înţelegerilor între cei doi lideri.

Într-o întâlnire bilaterală care a urmat consfătuirii, Ceauşescu Nicolae a insistat pentru sporirea livrărilor de gaze şi petrol către România, fără să primească, însă asigurările aşteptate. Reîntors la Bucureşti, preşedintele Ceauşescu a decis să accentueze tensiunea internă prin măsuri suplimentare de supraveghere a dizidenţilor, iar cu privire la politica externă a optat pentru izolarea aproape completă a ţării. Incapabil să înţelagă cursul evenimentelor şi fidel crezului politic care l-a consacrat, dar pe care l-a şi pervertit în interes personal, s-a adresat conducerii partidului, dar şi poporului român, în cele câteva luări de cuvânt, înfierând acţiunile externe conjugate şi făcând apel la ”naţionalism”,în încercarea de a reedita momentul emoţiei colective a anului 1968 şi de a-şi asigura astfel, sprjinul populaţiei.

”Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de URSS cu sprijinul american şi al occidentului. Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei ţări – RD Germană, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel (…). Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu capitalismul, pentru lichidarea socialismului (…) . Vom trece de această situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968 pentru că se face demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste (…) ”(Stenograma şedinţei CPEx din 17.12.1989).

CEUȘESCU: ȘI-AU PROPUS ȘI CEI DIN APUS, ȘI CEI DIN RĂSĂRIT, SĂ SCHIMBE LUCRURILE ÎN ROMÂNIA

Referindu-se la mişcarea socială ce tocmai debutase, Ceauşescu Nicolae a concluzionat: ”La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz …Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta …De altfel, este cunoscut şi faptul că atât în răsărit cât şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice…. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine (…). Sunt acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul (…)”. (Stenograma şedinţei CPEx din 17.12.1989).

Ceauşescu Nicolae a fost informat permanent cu privire la situaţia internă şi mai ales internaţională, însă a mizat pe forţa derepresiune şi pe solidaritatea populaţiei supusă unui puternic proces de ideologizare în ultimele decenii. Cu convingere, a anunţat măsuri care în viziunea sa ar fi putut stopa fenomenul de derapaj al României în contextul schimbărilor din Europa răsăriteană, izolând şi mai mult ţara.

CEAUȘESCU A INTERZIS TURISMUL ÎN DECEMBRIE 1989

Printre altele, în şedinţa CPEx din 17.12.1989 a menţionat: ”Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină niciun turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj (…). Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi.”

IMPLICAREA SUA, URSS ȘI UNGARIA ÎN EVENIMENTELE DIN ROMÂNIA

În perioada 18-20.12.1989 Ceauşescu Nicolae s-a aflat în vizită oficială în Iran pentru a-şi demonstra sieşi şi întregii lumi că situaţia din România este ţinută sub control. La întoarcere, a decis să facă dezvăluiri importante cu privire la implicarea SUA, URSS şi Ungariei în evenimentele din România, declarând ferm că este decis să continue lupta. ”Este necesar să se explice tuturor cetăţenilor, încă în această seară, că toate aceste incidente grave de la Timişoara au fost organizate şi dirijate de cercurile revarşande, revizioniste, de serviciile de spionaj străine (…). Acum, după declanşarea atacurilor SUA împotriva Republicii Panama, reiese clar că şi evenimentele acestea, de la noi, fac parte din planul mai general împotriva statelor care îşi apără independenţa, integritatea şi suveranitatea (…).

Noi va trebui să dăm la radio şi ceea ce a spus Bush că a discutat despre situaţia din România cu Mihail Gorbaciov, la Malta. Să dăm aceasta după ce dăm ştirea în legătură cu intervenţia din Republica Panama. Reiese clar din declaraţia lui Bush, că a discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia măsuri împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru, iar Gorbaciov a ascultat fără să dea niciun răspuns. De fapt, a fost de acord. Gorbaciov a spus că nu a dat niciun răspuns”.Acţiunile externe şi interne s-au succedat cu rapiditate.

SEMNALE EXTERNE

Ataşatul militar român la Belgrad (RSF Iugoslavia), a raportat că: ”Pe timpul desfăşurării ultimelor evenimente din RS Cehoslovacia, au acţionat intens serviciile de informaţii străine şi ambasadele ţărilor occidentale. Personalul ambasadelor ţărilor occidentale şi alţi emisari străini au participat direct la aceste evenimente prin legături şi contacte, precum şi prin îndrumări date concret conducătorilor forţelor antisocialiste. Unele materiale de propagandă ca: lozinci, pamflete,au fost tipărite de către ambasadele occidentale, printre care şi de către cea a SUA, fiind difuzate populaţiei.

În plus, ambasada SUA de la Praga a tipărit un chestionar pentru sondarea şi cunoaşterea opiniei publice cehoslovace. În mod nepermis, acoperit şi chiar deschis, persoane din ambasadele ţărilor occidentale au avut contacte cu conducătorii forţelor antisocialiste. Pe baza unui plan, ataşaţii militari ai ţărilor ocidentale, zi şi noapte, s-au aflat în jurul obiectivelor şi unităţilor militare, precum şi în apropierea organelor şi unităţilor de miliţie şi de securitate din teritoriu, urmărind activităţile desfăşurate de aceste forţe şi informând conducătorii forţelor antisocialiste”.(MApN, Marele Stat Major, Direcţia Informaţii, informarea nr.S/D.I./4108 din 18.12.1989).

PRIMUL CARE A VORBIT DE TERORIȘTI A FOST CEAUȘESCU

La data de 20.12.1989, ora 19:00, Ceauşescu Nicolae s-a adresat poporului prin intermediul posturilor de radio şi televiziune, reiterând problema intervenţiei externe, folosind pentru prima dată termenul ”terorist”. ”Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroristeau continuat, unităţile militare – conform Constituţiei şi în conformitate cu legile ţării-au fost obligate să se apere, să apere ordinea şi bunurile întregului oraş, de fapt să apere ordinea în întreaga ţară (…). Din datele de care se dispune până în prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste acţiuni cu caracter terrorist au fost organizate şi declanşate în strânsă legătură cu cercurile reacţionare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine”.

Ulterior, ”teroriştii” au fost menţionaţi în mod excesiv în toate luările de cuvânt de către membrii noii conduceri provizorii a ţării, iar televiziunea, radioul şi presa scrisă au ”inundat”spaţiul informaţional cu trimiteri explicite la actele comise de către aceşti ”superluptători”.