Ionuţ Vulpescu, fost ministru al PSD, publică, în contextul în care Ion Iliescu împlineşte 89 de ani, un text foarte dur la adresa formaţiunii din care face parte, pe care o acuză că l-a dat deoparte pe singurul preşedinte pe care l-a avut vreodată.
Acesta aminteşte de ultimul Congres la care a fost invitat şi Ion Iliescu şi în care s-a manifestat şi un curent „reformator” care nu s-a sfiit să spună ”Jos comunismul!” cu dedicaţie pentru Ion Iliescu.
Ionuţ Vulpescu arată că acum „nişte strategi de weekend” s-au gândit să facă un mic pas „recuperarea” lui Iliescu, dar e un gest doar pentru că se apropie alegerile.
„Înţeleg că astăzi, niște strategi de weekend au făcut un mic pas, virtual, pentru „recuperarea” lui Ion Iliescu. Într-un textuleţ fragil ca un ghiocel, în care apare şi numele lui Adrian Năstase. Că, deh, vin alegerile şi nu ar fi prea bine să vorbească şi să scrie cei doi tocmai acum…”, a scris Ionuţ Vulpescu, pe Facebook.
Fostul ministru lansează şi un avertisment la adresa PSD, arătând că nu este permis să devină „un partid de oportunişti” şi în acest caz va fi făcut un partid doar a celor excluşi din PSD.
Redăm mai jos integral postarea lui Ionuţ Vulpescu:
Se cunosc relațiile mele cu președintele Ion Iliescu. Îi datorez intrarea în politică și opțiunea social-democrată. Am învățat multe în aceste aproape două decenii de când am fost alături de domnia sa. Unul dintre ele este consecvența. Altul, legat de primul, este responsabilitatea față de oameni, în primul rând şi faţă de angajamentele asumate. Şi, dincolo de toate, că cea mai importantă putere vine din ceea ce eşti tu cu adevărat, dincolo de funcţii, care sunt mai mereu efemere şi conjuncturale, în ultima vreme oricum ridicole şi golite de sens.
Îmi amintesc un moment, nu foarte îndepărtat, la ultimul Congres la care a fost invitat de partidul pe care l-a fondat, când în PSD se aplica, într-un elan caricatural de ”reformare”, Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, și se striga, e drept, mai cu fereală, ”Jos comunismul!” Era o dedicație pentru Ion Iliescu, care îi încurca pe mulți prin ceea ce realizase pentru partid. Ironia face ca, după acest episod, PSD să intre în cea mai crâncenă perioadă totalitară, unde nici măcar comunista ”democrație internă de partid” nu mai are drept de cetate. Dar poate că n-am fi noi dacă nu am proceda așa. Mai devreme sau mai târziu, oamenii oricum înţeleg când nu eşti autentic. Şi te sancționează.
Suferim grav, ca partid, de pe urma acestei rupturi între generații. Nu vrem să învățăm de la alții, nu avem cui transmite ce am învățat. Sindromul eternului început, probabil. Nu ne-am întrebat serios de ce – dincolo de narativul ”statului paralel” , scuză bună la toate – Ion Iliescu este singurul lider politic de stânga care a câștigat alegerile prezidențiale? Unul singur în 30 de ani? Şi tare mă tem că numărătoarea continuă… Poate că o fi vorba de consecvența sa ideologică. Poate o fi vorba de transparenţa, onestitatea şi soliditatea proiectelor propuse românilor. Se apropie o nouă confruntare electorală prezidențială. Poate că experiența sa, a altor lideri social democrați uitați de partid, ar fi adus PSD la Cotroceni. Dar poate nu ne mai interesează asta, în afara unei retorici care aminteşte de alte vremuri. Dacă ne-ar interesa, poate că i-am fi acordat lui Ion Iliescu un loc în BPN, alături de toți cei care au condus, în timp, partidul. Și-a câștigat acest drept prin tot ceea ce a făcut.
Înţeleg că astăzi, niște strategi de weekend au făcut un mic pas, virtual, pentru „recuperarea” lui Ion Iliescu. Într-un textuleţ fragil ca un ghiocel, în care apare şi numele lui Adrian Năstase. Că, deh, vin alegerile şi nu ar fi prea bine să vorbească şi să scrie cei doi tocmai acum…
PSD nu poate fi doar un partid al oportuniștilor, al ”oamenilor recenți”, care vin de nicăieri și nu știu despre politică decât faptul că este o luptă pentru putere, în care nu se iau prizonieri. O să facem un alt partid numai cu cei excluși din PSD!
Se vorbeşte mult, în ultima vreme, despre „trădarea” celor care părăsesc partidul. Unii dintre ei fiind excluşi, de altfel… Se vorbeşte însă mai puţin despre trădarea partidului faţă de propriul destin.
În ceea ce mă priveşte, nu știu să uit și probabil că nici n-o să învăț vreodată. Iar legătura mea tot mai complicată cu ce a devenit PSD e salvată deocamdată de nostalgia zilei în care m-am înscris în partid avându-l alături pe cel care l-a fondat.
Astăzi, președintele de onoare al PSD împlinește 89 de ani. La mulți ani, domnule Președinte!