București CENTENAR! Floreasca, istoria unui cartier cu destin fabulos, ce a fost atestat documentar în secolul al XVI-lea (VIDEO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Catierul Floreasca se întinde de o parte şi de alta a Căii Floreasca, ce are o lungime de 4,6 km, începe în sud din Şoseaua Ştefan Cel Mare şi se termină în nord în Şoseaua Pipera.

Cartierul, ale cărui străzi au nume de compozitori celebri, este o zonă aerisită, cu multă verdeaţă. A fost atestat documentar în secolul al XVI-lea, când a fost menţionată pentru prima oară în scripte Moşia Floreşti, ce aparţinea boierilor Florescu. Domeniul era străbătut de Drumul Plăcintei.

În secolul XIX, în Floreşti domnea viaţa rurală în cele câteva mici conace săteşti şi prin casele şi curţile zarzavagiilor. Atmosfera bucolică a continuat până după terminarea Primului Război Mondial, când locul s-a umplut de oameni de prin toate părţile regatului, aciuaţi în apropierea gropii de gunoi a oraşului.

Arhitectul Reiner elaborează planul de urbanizare şi se începe în acea perioadă construcţia unor imobile ieftine cu parter şi etaj.

În anul 1935, compania Ford construieşte prima mare linie din Estul Europei de montaj automobile marca Ford. În timpul perioadei comuniste, clădirea Uzinei Ford devine Fabrica Automatica.

În 1936, pe cursul râului Colentina a fost amenajat lacul Floreasca, cu o suprafaţă de 70 hectare. El face parte din salba de lacuri ale Capitalei şi este legat de lacurile Herăstrău și Tei, prin două ecluze creându-se astfel un splendid circuit turistic pentru pasionaţii de ambarcaţiuni.

Lucrările de modernizare au continuat, astfel încât, în anul 1957, regimul comunist a dat în folosinţă un cartier la standardele de atunci care cuprindea un cinematograf, o şcoală, o sală de sport, parcuri şi spaţii comerciale.

În acea perioadă efervescentă, România se afla în plină schimbare de regim politic. Steaua aristocraţiei pălea, făcând loc pe scena istoriei primei generaţii de oameni cu convingeri socialiste.

Transformarea a fost reflectată cu lux de amănunte de George Călinescu în romanul Scrinul Negru.

Bustul celui socotit a fi unul dintre cei mai buni critici literari români, autor al Istoriei Literaturii Române, se află într-un mic rond din spatele Pieţei Dorobanţilor.

La începutul anilor ‘50 s-a construit Sala Sporturilor Floreasca care a găzduit numeroase competiţii sportive interne şi internaţionale.

După 1989 au apărut noi clădiri de locuinţe, blocuri elegante, vaste spaţii comerciale, un club de fotbal, precum şi coloşi din sticlă şi oţel în care îşi desfăşoară activitatea numeroase companii.

În Floreasca se afla cea mai înaltă clădire din ţară, cu 37 de etaje desăşurate pe o înălţime de 137 metri: Sky Tower. A fost dată în funcţiune în 2013 şi serveşte drept sediu pentru firme.

Istoria Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti din Calea Floreasca începe în 1934, când profesorul Nicolae Minovici şi Constantin Deculescu, secretar general în Ministerul Sănătăţii, înfiinţează un spital menit să preia toate cazurile de urgenţă ale serviciului de ambulanţă, înfiinţat în 1906 tot de către profesorul Minovici, situat iniţial pe malul Dâmboviţei.

Fiind grav avariat de bombardamente, în 1949 Spitalul de Urgenţă se mută la actuală adresa, în Calea Floreasca, mărindu-şi în timp numărul de paturi şi adăugând noi şi noi secţii pentru varii specialităţi, fiind utilat cu aparatură performantă pentru investigaţii şi tratament.

Floreasca a avut un destin fabulos: de la groapa de gunoi a Capitalei a evoluat în mod constant ajungând elegantul cartier de astăzi, râvnit de căutătorii de locuinţe.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic