Centenarul României. Drumul spre Marea Unire, un proces istoric care aduce demnitatea națională. Interviu cu istoricul și profesorul universitar Sorin Cristescu (FOTO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

România împlinește anul acesta 100 de ani de existentă. În anul Centenarului ne redescoperim istoria, iar în inimile românilor cresc sentimentele patriotice ale unității și demnității naționale.

Marea Unire a fost visul dintotdeauna al locuitorilor acestor meleaguri. Atfel, 1 Decembrie 1918 devine o zi excepţională pentru poporul român, ce încununează un an de graţie, când Regatul României s-a unit cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania.

Primul pas spre Unire a fost făcut încă din de la finele anului 1917 când Sfatul Tării din Basarabia proclama Republica Democratică Moldovenească, urmată la începutul lui 1918 de declarația de indenpendență. Încununarea acestor acţiuni s‑a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal şi secret, a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti.

Foto: Magazin Salajean

În luna noiembrie a aceluiași an, președintele Congresului Bucovinei a citit moțiunea prin care Congresul General hotăra unirea necondiţionată a regiunii în vechile ei hotare cu Regatul României.

Totodată, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane, a adoptat atunci o rezoluţie care consfinţea unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România, iar la 1 decembrie 1918, Vasile Goldiş a citit rezoluţia Unirii.

Foto: momenteistorice.ro

Astfel,astăzi sărbătorim la 1 Decembrie Ziua Națională a României.

În urma înfăptuirii Marii Uniri, cu noile frontiere reunind toate provinciile românești, Regele Ferdinand și Regina Maria au fost încoronați, pe 15 Octombrie 1922, la Catedrala Creștin Ortodoxă a Reîntregirii din Alba Iulia, ca primul rege și prima regină a României Mari.

Foto: momenteistorice.ro

Despre drumul către Marea Unire ne-a povestit mai multe istoricul și profesorul universitar Sorin Cristescu.

B1.ro: Au fost doar 13 ani în care Regele Ferdinand a stat șa cârma țării și totuși a realizat atât de multe. Dar să începe discuția de la Carol I și Primul război Mondial.

Sorin Cristescu, istoric: Este foarte important contextul decisiv în viața fiecărui om politic. Contextul în care ajunge rege Ferdinand este foarte interesant, în sensul că deja ajunsese în stâpânirea familiei Brătianu. Carol I venise din mila lui Brătianu, fusese guvernat de Brătianu până în 1888. Știm că a fost o manifestație așa zisă anti-monarhică în 1871, iar Carol I și-a oferit demisia, dar nu avea rost să-l lași pe Carol să abdice pentru că Brătineii ar fi devenit atunci stăpânii României. Și atunci, de la 1871 până la 1913, familia Brătianu “ia în stăpânire” România. Familia Brătianu organizează Războiul de Independență, organizează Banca Națională, deci controlează circulația monetară pe teritoriul țării, asanează prin niște măsuri dure, drastice, criza imensă financiară a României în 1899. Se arată capabili să înăbușe Răscoala Țărănească, o înăbușire de o violență nemaipomenită. Și când vine afacerea tramvaielor, Brătianu se impune în dauna lui Petre Carp, care îl confruntă. Brătianu merge atunci la Regele Carol și impune excluderea lui Carp din viața politică.

În 1913, Brătianu arată cât de puternic este și îi impune Regelui Carol I reforme: vot, colegiu unic electoral, o expropiere acolo unde este cazul. În aceste condiții ne găsește Primul Război Mondial și devine rege Ferdinand.

B1.ro: Cum era Regele Ferdinand?

Sorin Cristescu, istoric: Anumite probleme de caracter despre care se spunea că le avea: că ar fi modest, retras, indecis – îl ajută să-și împlinească menirea.

El devine rege în condițiile în care Ionel Brătianu, “fiul statuii”, așa cum i se spunea, pentru că tatăl său avea o statuie la Piața Universității, va aduce Ardealul. Cine se opunea, dispărea din peisaj. Toată lumea știa acest lucru.

Acesta este contextul în care vine Ferdinand. El va merge sub auspiciile lui Brătianu.

B1.ro: Ce i se reproșa, de fapt, lui Ferdinand?

Sorin Cristescu, istoric: Nu era un caracter indecis. Câtă vreme a fost prinț moștenitor, s-au făcut diverse presiuni. Nu s-a pus problema. Doar Carol I a mulțumit pe toată lumea. Atitudinea lui Ferdinand I nu ar fi mirat niciun om politic rațional.

B1.ro: Ferdinand anunță intrarea în război de partea Antantei, fapt care a avut ca efect excluderea sa dinCasa Regală de Hohenzolern, de către șeful acestei case,împăratulWilhelm al II-lea al Germaniei. Cum a făcut anunțul?

Sorin Cristescu, istoric: În 14/27 august, duminica, trebuia să aibă loc Consiliul de Coroană de la Cotroceni, dar nu va fi niciun consiliu. El anunță: am intrat în război de partea Antantei.

Foarte interesant: există o ciornă a sa, un discurs nerostit, pe care scria că să nu intrăm în război, să rămânem alături de puterile centrale, că Germania ne-a purtat de grijă și datorită ei ne-am putut dezvolta. Deci și-a scris ideile pe hârtie, dar de rostit a rostit ceea ce trebuia.

Foto: Neamul Romanesc

B1.ro: Cine a reușit să-l facă să-și schimbe părerea?

Sorin Cristescu, istoric: Nu și-a schimbat părerea. El și-a așternut sentimentele pe hârtie. Sentimentele au rămas pe hârtie, în arhiva lui, până au fost făcute publice. Este discursul nerostit și ascuns al Regelui Ferdinand I.

Ferdinand I: ”Cât timp va rămâne liber un petec al teritoriului național, eu voi rămâne acolo. Cât timp va rămâne un soldat și un drapel român, eu voi rămâne alături de el, oricare ar trebui să-mi fie soarta”.

Foto: Wikipedia

Sorin Cristescu, istoric: A fost o situație unică în istorie. Toată lumea s-a așteptat ca Primul Război Mondial să se termine în 4-5 luni. Dar ce s-a întâmplat? După primele manevre de mișcare, într-o lună sau două, frondurile s-au înfundat și a apărut războiul de poziție. Trupele sufereau pierderi grele pentru câteva sute de metri.

În Al Doilea Război Mondial nu se va mai întâmpla așa. Atunci au venit germani, Franța e spulberată într-un an de zile, înainte ei este Polonia. Rușii au cucerit în opt luni opt capitale, prima fiind Bucureștiul. A fost ca un tsunami. Nu aveai ce negocia, mergeai cu rușii.

În Primul Război Mondial am avut de ales. Și pentru că Brătianu nu se hotăra, puterile Antantei ne-au dat un ultimatum.

B1.ro: Știm că Brătianu a încheiat și un tratat cu puterile Antantei, care nu a fost întocmai respectat.

Sorin Cristescu, istoric: Tratatul inițial făcut de Brătianu cu puterile Antantei era făcut pe picior de egalitate și aveam ce nu a avut niciun tratat: Brătianu a trasat frontierele unei hărți. Și pe această hartă au semnat reprezentanții Antantei. Dar nu s-a întâmplat chiar așa.

La Iași i se cere demisia lui Brătianu. Intervine și Regina Maria care îi spune că ar trebui să demisioneze, dar Brătianu nu vrea, afirmând că nu e vinovat că Antanta nu și-a ținut promisiunea și de aceea am fost învinși.

B1.ro: Cum a fost în anii de pace?

Sorin Cristescu, istoric: În ceea ce privește pacea, aici este interesant. Pacea de la Buftea-București compromite o data pentru totdeauna clasa politică germană.

Dispozițiile tratatului:

-România trebuia să retrocedezeDobrogea de sud(zisă „Cadrilater”) și să cedeze o parte aDobrogei de nord(la sud de liniaRasova-Agigea)Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat deGermania și Bulgariapână la un tratat ulterior definitiv;

-România urma să cedezeAustro-Ungarieicontrolul asupra trecătorilorMunților Carpați;

-România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;

-dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.

Simultan, dar în afara tratatului,Puterile Centraleacceptau să nu se opunăunirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.

Tratatul a fost ratificat deParlamentul României, dar nu a fost niciodată promulgat deRegele României,Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni, iar cândPuterile Centraleau început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernulMarghiloman,

B1.ro: Cum s-au depăsit momentele delicate ajungându-se totuși la Unire?

Sorin Cristescu, istoric: Descompunerea Imperiului Țarist și desprinderea Basarabiei. Decizia aveau să o ia bsarabenii și noi am făcut decât să păstrăm ordinea. Sfatul Țării de la Chișinău a fost cel care a preconizat și realizat această unire. Că apoi actele s-au semnat de Alexandru Marghiloman, asta a fost altceva.

Mai este și destrămarea Austro-Ungariei.

Întâi are loc unirea cu Bucovina și apoi cu Transilvania. Era o unire pregătită de zeci de ani, de o ideologie frumoasă, patriotică, În momentul în care se prăbușește edificiul austro-ungar, Iuliu Maniu ia inițiativa. Se face această unire ca o consecință.

A fost interesantă și unirea cu Basarabia. România era o țară învinsă și nu se poate spune că românii au venit și au cucerit. Basarabia vrea unirea cu o țară învinsă pentru că e țara ei.

Regele Ferdinand I s-a născut la data de 24 august 1865. Ferdinand a devenit Rege pe 10 octombrie 1914, în urma morții unchiului său regale Carol I. el a condus românia în timpul Primului Război Mondial. La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului national unitar prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu vechiul Regat.

Astfel, la 15 octombrie 1922, la Alba iulia, Ferdinand a fost încoronat ca primul rege al României Mari.

Numele Regelui Ferdinand va fi legat pentru totdeauna de modernizarea și transformarea profundă a României, perioada sa fiind considerate una dintre cele mai luminoase din istoria noastră.

Câteva cuvinte trebuie adăugate și despre Regina Maria. Ea a avut un rol important pe plan extern, în susținerea intereselor României și a năzuințelor de întregire a țării. La curțile europene unde călătorea în interes diplomatic, ea spunea „Vreau să am o țară mai mare”. A fost o regină foarte iubită de români, fiind numită „mama răniților”, fiindcă activa ca soră de caritate în spitalele militare, unde ajuta și încuraja soldații.

Foto: Wikipedia

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic