Despre Barnevernetul din Norvegia, românii au aflat odată cu cazul Bodnariu căruia i se luaseră cei cinci copii. Despre instituţia similară din Finlandă, am aflat şi ne-am cutremurat odată cu cazul doctoriţei Camelia Smicală, rămasă şi ea fără cei trei micuţi cărora le-a dat viaţă.
Iată însă că, în ciuda demersurilor personale dar şi ale autorităţilor române, coşmarul continuă pentru copiii smulşi de lângă mama lor în 2015. Într-un nou interviu acordat pentru România Liberă, Camelia Smicală oferă detalii terifiante despre condiţiile în care trăiesc acum copii ei, Mihai şi Maria.
‘Copiii au fost duși în două centre diferite, au fost izolați de familie, de școală. (…) La început, în primul an și jumătate, vedeam copiii numai o dată pe lună, sub supraveghere, o oră și jumătate, nu aveau voie să vorbească la telefon cu nimeni, ambasadorului României i s-a interzis să vadă copiii, i s-a explicat că nu este în interesul copiilor acest lucru.
În momentul de față, în urma presiunilor pe care le-au făcut România și oamenii, cărora le mulțumim, copiii au voie să vină acasă o dată la trei săptămâni, câte trei ore, iar cu Mihai am voie să vorbesc la telefon zilnic. (…) Copiii au fost în primul rând amenințați că, dacă se revoltă, vor fi duși la 800 km distanță și că nu mă vor mai vedea.’, spune Camelia Smicală.
Mai mult decât atât, românca povesteşte despre condiţiile de lagăr şi modul incredibil în care sunt pedepsiţi copiii:
‘Am văzut în casele de copii celule, ca la pușcărie, deci cu ciment pe jos, fără niciun fel de mobilă, cu o ușiță, deci mai rău ca la pușcărie, nu era nici pat. Am întrebat ce rost au acele camere, mi s-a răspuns: În momentul în care copiii protestează sunt băgați acolo.’
Copiii sunt deprimați, Maria este foarte speriată, li s-a furat copilăria. Mihai a împlinit anul acesta 12 ani şi conform legii finlandeze, are dreptul să decidă unde va locui, dar deocamdată nimeni nu i-a oferit această opţiune. A făcut patru plângeri la ONU, la Drepturile Copilului – care zac acolo –, i-a scris președintelui Finlandei, soției președintelui. Nu a primit absolut niciun răspuns, explică mama disperată. Abia ultimul demers, când a scris la Curtea Supremă Administrativă, au fost informaţi că cererea va fi luată în considerare.
Rezolvarea însă este departe.
Citiţi AICI interviul integral
Camelia Smicală