Arsenie Boca iese discret din scenă. Cum a intrat în declin entuziasmul românilor pentru „Sfântul Ardealului”. Prislopul e aproape pustiu

Românii sunt un popor religios. Chiar foarte religios, cu precizarea că religiozitatea mioritică este, adeseori, greu controlabilă de autoritățile bisericești. Deși ne batem cu pumnul în piept că suntem ortodocși de 2000 de ani, o mai atentă privire asupra creștinismului românesc ne dezamăgește.

Mare parte din mult elogiata evlavie a românului este simplă superstiție. Aceste simple constatări sunt valabile și în cazul lui Arsenie Boca, cel care a devenit deja un brand (unii au și revendicat și înregistrat „marca” Arsenie Boca, vezi aici),un veritabil business de cel puțin 25 de milioane de euro pe an, potrivit celor mai timide evaluări. Deşi nu a fost canonizat de biserică, mediatizarea de care a avut parte duhovnicul post mortem şi mai ales minunile sale l-au transformat într-un fenomen social de masă şi mai ales într-o afacere de care profită acum biserica, micii afacerişti şi chiar oamenii din localitatea sa de baştină (alte detalii despre sfintele afaceri din jurul lui Arsenia Boca aici).

Eveniment - 14 sep, 19:57

Patriarhul Daniel lansează un „apel la solidaritate cu persoanele grav afectate de inundații”: „Clericii și credincioșii sunt încurajați să contribuie activ la ajutorarea acestora”

90,6% dintre români au auzit de Arsenie Boca, potrivit unui sondaj. Ceea ce nu se poate spune, de exemplu, despre Elvis Presley.
Anul trecut, în noiembrie, la comemorarea a 28 de ani de la moartea lui Arsenie Boca, Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, unde se află mormântul duhovnicului a devenit neîncăpătoare pentru pelerini. Mănăstirea a primit atunci aproape 10.000 de pelerini veniţi din toate colţurile ţării să se închine la mormântul faimosului duhovnic. (Vezi aici)

Dar cum orice minune ține cam trei zile, românașul s-a plictisit până și de Arsenie Boca, mai ales că, în ultima vreme, au cam secat minunile, din câte observăm. Isteria și entuziasmul morbid țesut în jurul mormântului, cărților și persoanei călugărului Arsenie s-a mai potolit.

Un reportaj al jurnaliștilor de la Adevărul ajunge la concluzia că fenomenul „Arsenie Boca” a intrat într-un con de umbră accentuat. Și faptul este atestat de diminuarea drastică a numărului de pelerini care vin la Prislop în ultima vreme, comparativ cu aceeași perioadă din anii trecuți, precum s-a remarcat deja.

Aglomeraţia nu mai este un fapt cotidian Mănăstirea Prislop în ultimele luni. Tendința a fost evidentă chiar de la hramul mănăstirii Prislop de anul trecut, când numărul pelerinilor a fost dezamăgitor de mic. (Vezi aici)

„Întotdeauna a fost linişte la Mănăstirea Prislop, însă în anii trecuţi ne era mult mai greu să venim, din cauza înghesuielii de la mormânt şi a mulţimii maşinilor care ocupau drumul. Acum putem sta mai mult timp să ne rugăm în faţa troiţiei părintelui Arsenie Boca, ne putem apropia de ea să o atingem, lucru nu prea ne era permis atunci când erau pelerinajele mari”, spune Maria, o pensionară din judeţul Argeş, venită cu autocarul la Prislop.

În ultimul deceniu, chipul mănăstirii şi al împrejurimilor s-a schimbat profund. „La mijlocul anilor 2000, locul de veci al duhovnicului Arsenie Boca era aproape necunoscut, iar aşezarea ascunsă în pădurile de pe valea Silvaşului, aflată în grija câtorva măicuţe, îşi primea oaspeţii într-o linişte deplină. Mediatizarea minunilor atribuite duhovnicului a schimbat cu totul soarta lăcaşului din Ţara Haţegului. În anii 2012 – 2016, numărul pelerinilor a ajuns să depăşească 50.000 în zilele în care Arsenie Boca era comemorat. Între timp, şi mănăstirea s-a dezvoltat continuu: au fost construite o clădire de oaspeţi cu două etaje, mai multe anexe, alei de piatră şi marmură, porţi monumentale, au fost amenajate magazine pentru vânzarea cărţilor, icoanelor şi suvenirurilor. A fost ridicată o filigorie în care au loc slujbe în timpul sărbătorilor, biserica de piatră din secolul al XIV-lea fiind neîncăpătoare pentru numărul mare de enoriaşi, iar mormântul a fost acoperit cu o altă construcţie monumentală din lemn. Gardurile noi de piatră şi lemn au fost amplasate pentru a da mai multă intimitate maicilor, iar pentru animale au fost înfiinţate ţarcuri.

În faţa mănăstirii, înainte ca „fenomenul Arsenie Boca” să cuprindă România, nu erau parcări amenajate şi nici nu era nevoie de ele, pentru că autocarele cu pelerini nu ajunseseră încă în zonă. La sfârşit de săptămână, câţiva localnici întreprinzători din satul vecin Silvaşu de Sus îşi aduceau rulota lângă mănăstire, pentru a le oferi vizitatorilor plăcinte cu brînză preparate pe loc. Exemplul lor l-au urmat, treptat, şi alţi săteni, care puteau fi văzuţi, pe marginea drumului, lângă mănăstire, aşteptând la câte o măsuţă pe care erau îngrămădite fructe, dulceţuri şi borcane de zacuscă sau la toneta în care vindeau virşlii de Sălaş.” scrie Daniel Guță în articolul citat din Adevărul.

Într-adevăr, în ultimele luni, presa nu a mai vuit de arătări miraculoase a lui Arsenie în vis sau aievea, ori pe sâmburi de caisă (vezi aici), nici nu au mai curs râuri de cerneală despre minunile sale uluitoare, nici nu s-au mai produs incidente de felul tentativei de a-i subtiliza osemintele din mormânt. Nu au mai ieșit izvoare magice din cavoul său și nici alte fenomene ieșite din comun nu au mai fost semnalate.
Pesemne oficialii BOR și păpușarii sfintelor afaceri au cam epuizat subiectul și sunt în căutare de noi branduri de sfințenie aducătoare de bani parfumați cu tămâie.