Cristian Botan, tânărul DEMIS de Guvernul Grindeanu face DECLARAȚII uluitoare despre modul în care se fraudează angajările în sistemul bugetar

Cristian Botan, tânărul din Focşani care a fost anagajat în anul 2012 de Guvernul Ponta pentru a dezvolta un site de recrutare pentru posturile din sistemul bugetar, a fost de curând demis de Guvernul Grindeanu.

Tânărul aduce noi informații, însă de această dată Cristian vorbește despre modul în care se fraudează angajările la stat, potrivitadevarul.ro. El declară că portalul pe care l-a creeat, posturi.gov.ro, a fost cel mai accesat din România, cu peste 2,3 milioane de vizitatori unici. Chiar dacă site-ul a fost vizitat de mulți români, nu a putut să rezolve şi marea problemă din sectorul public, și anume, angajărilor pe pile.

Botan a declarat că în ultimii cinci ani a putut să fie atent la cum se fac angajările în administrație. El a mai menționat că portatul dezvoltat de el, posturi.gov.ro, a fost făcut fără să coste sume mari de bani și acolo oamenii pot să găsească aproximativ toate ofertele de muncă din sectorul public. Datorită acestui site, tânărul a fost inclus în topul New Europe 100 al celor mai importanţi inovatori din Europa Centrală şi de Est, realizat în parteneriat de Res Publica, Google, Financial Times ş.a. (2014).

Politică - 20 nov, 14:45

Marcel Ciolacu a mers cu trenul electric la Brașov, într-o cursă inaugurală: Următorii ani nu vor fi despre roșu și galben / L-am avut pe Iohannis președinte vreo 10 ani, am avut 10 prim-miniștri. Cum să funcționeze România? (VIDEO)

Totuși, Cristian spune că portatul nu a reușit să rezolve una dintre marile probleme ale României, și anume angajarea oamenilor din recomandări. În România nu se angajează oameni pentru capacitățile pe care le au, ci dacă cineva cunosct îl ajută să ajungă pe o anumită poziție.

În postarea lui pe o rețea de socializare, Cristian a menționat câteva metode prin care se facilitează fraudarea concursurilor de angajare în instituţiile publice:

Metoda 1: Timpul alocat pentru înscrieri – se stabileşte un interval cât mai scurt pentru depunerea dosarelor, astfel încât concurenţa să fie cât mai redusă. Acest interval este uneori de numai 5 zile, incluzând sfârşitul de săptămână. Rămân astfel 3 zile în care candidaţii de bună-credinţă trebuie să vadă anunţul, să-şi adune documentele necesare dosarului şi să se deplaseze fizic la instituţie pentru a-l depune. Ca regulă de lucru, e mult mai simplu să fraudezi un concurs cu 3 candidaţi, decât unul cu 39 (apropo de postul de la Senat despre care v-am scris cu câteva zile în urmă).

Metoda 2: Studiile necesare – se aleg domenii de studiu care n-au nimic de-a face cu activitatea funcţiei pentru care se organizează concursul. Spre exemplu, pentru funcţia de inspector la Compartimentul Relaţii cu Publicul al unei primării din judeţul iaşi se admit studii superioare în domeniul geografie. La fel şi pentru funcţia de consilier la Compartimentul Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale dintr-o casă judeţeană de asigurări de sănătate.

Metoda 3: Documentele necesare pentru dosar – se solicită adeverinţe, certificate, atestate sau diplome a căror obţinere depăşeşte calendarul stabilit pentru depunerea dosarelor. În absenţa acestor documente, dosarul este respins, iar ca o „pură coincidenţă” este destul de probabil ca unul dintre contracandidaţi să aibă deja toate aceste documente pregătite.

Metoda 4: Subiectele pentru proba scrisă – se stabileşte o bibliografie cât mai complexă, menită a descuraja candidaţii de bună-credinţă. Spre exemplu, pentru un post de director general în cadrul unui minister (concurs care se desfăşoară în această perioadă, de altfel), bibliografia cuprinde 29 legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru şi regulamente europene. Am făcut un exerciţiu simplu şi am adăugat toate cele 29 documente în acelaşi fişier Word, cu font Times New Roman de 12, la spaţiere de un rând. Rezultă 2.377 pagini (898.741 cuvinte, 5.489.741 semne) pe care trebuie să le înveţi în cele 12 zile stabilite între momentul în care postul a fost scos la concurs şi ziua în care susţii proba scrisă, adică o medie de 198 pagini/zi. Dacă totuşi te încăpăţânezi să încerci, atunci ia în calcul faptul că este destul de posibil ca unul dintre contracandidaţii tăi să aibă deja cele câteva subiecte de concurs posibile, adică va învăţa cam o pagină pe zi, iar acest lucru îi va fi mai mult decât suficient pentru a obţine punctaj maxim la proba scrisă.

Metoda 5: Interviul – se departajează candidaţii chiar şi la doar câteva puncte, suficiente însă pentru ca postul să meargă în direcţia prestabilită. O situaţie interesantă este aceea în care unul dintre candidaţi lucrează deja în instituţie sub o formă contractuală (detaşat, angajat temporar ş.a.) şi se prezintă pentru a fi intervievat 'independent' de oameni care-i sunt deja colegi de câteva luni sau uneori chiar de câţiva ani. Contestaţia faţă de rezultatul interviului este inutilă, dat fiind că nu poţi compara prestaţia ta faţă de cea a contracandidatului care a obţinut postul. Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile simple prin care angajările în sectorul public sunt fraudate. Dacă astăzi ne este dat să remarcăm starea precară a sistemului nostru de sănătate, absenţa autostrăzilor, condiţiile deficitare din învăţământ, calitatea scăzută a serviciilor prestate de instituţiile noastre publice, dacă nu există jurnal de ştiri în care să nu fie prezentat cel puţin un caz de corupţie, atunci toate acestea sunt în fapt consecinţele principiilor greşite pe baza cărora se obţin posturile la stat. Avem nevoie de o reformă substanţială a administraţiei, cu accent pe transparenţă, evaluarea performanţei şi implementarea noilor tehnologii. În absenţa unei astfel de reforme, România va rămâne în continuare – aşa cum spunea cineva – «ţara mătuşilor, ţara soacrelor, ţara nepoţilor, ţara cumnaţilor». Pentru această reformă voi milita în continuare din afara sau din interiorul Palatului Victoria, în funcţie de interesul şi înţelepciunea celor aflaţi în Guvern.