21 Decembrie 1989 a însemnat începutul sfârșitului pentru Nicolae și Elena Ceaușescu. Convinși fiind că la Timișoara doar „golanii” contestă orânduirea comunistă, au organizat un mare miting de susținere și de înfierare a „golanilor”.
Ca niciodată, dictatorul a fost huiduit. I s-a cerut demisia, libertate pentru popor și democrație. În replică, din ordinul lui Ceaușescu, pe străzi s-a dezlănțuit iadul gloanțelor.
Ce părea un miting de solidaritate între cetățeni și conducători s-a transformat într-un dezastru pentru Nicolae și Elena Ceaușescu. Au fost huiduiți și zeci de mii de bucurețteni au avut curaj să-și strige libertatea!
Mitingul a fost sfărâmat. De la sediul Comitetului Central, mii de oameni s-au îndreptat către Piața Universității. Continuau să manifeste împotriva regimului. Ministrul Apărării, Vasile Milea a ordonat, din voința lui Nicolae Ceaușescu, ca manifestația să fie reprimată.
Cu orice mijloace. Militarii au ajuns în zonă și au deschis focul împotriva manifestanților. Bucureștienii au ales calea martirajului, calea aleasă cu câteva zile înainte și de timișoreni. A fost declarată stare de necesitate.
La Sala Dalles, un grup de tineri a reușit să ridice o baricadă. Au rezistat prea puțin în fața mașinăriilor de luptă și a gloanțelor militarilor și milițienilor. La lăsarea întunericului o ploaie de gloanțe s-a abătut asupra Bucureștiului.
La Universitate, la Sala Dalles, pe 21 decembrie 89 au căzut primii eroi ai Revoluției din București. Erau tineri care manifestau pașnic împotriva regimului care le îngrădise orice libertate. Moartea lor nu i-a speriat pe ceilalți demonstranți, din contră, și-au dorit și mai mult libertatea.
Nici acum nu este clar cine a tras în bucureșteni. Focul libertății s-a extins atunci în toată țara. Pe 21 decembrie au avut loc manifestații împotriva regimului comunist în mai multe orașe importante din țară. Cluj, Târgu Mureș, Brașov și Arad s-au alăturat atunci luptei anticomuniste.