Bateristul şi compozitorul Ovidiul Lipan ”Țăndărică” a povestit, într-un interviu pentru Adevărul, despre anii petrecuți în Germania, înainte de Revoluția din 1989, alături de colegii lui din trupa Phoenix.
Artistul povestește că a fost o aventură unică, pe care însă nu ar mai repeta-o.
(Am plecat – n.r.) ”pentru că atunci ne-am decis. Oricum, am prins şi cutremurul, iar pe 1 iunie, am reuşit să ieşim din România, într-o vreme în care nici musca nu ieşea. A fost o aventură unică în viaţă, dar nu aş mai repeta-o. E o învăţătură, totuşi, şi eu întotdeauna spun că viaţa trebuie trăită şi că trebuie «să te arunci în ea».
Aveam bani la noi, dar am făcut chefuri vreo două luni şi i-am cheltuit pe toţi. Cântam la nişte cluburi unde se jucau copiii tenis de masă şi câştigam o sumă de bani din care să ne cumpărăm fiecare o jumătate de pui şi nişte cartofi prăjiţi cu ketchup. În primul an am stat toţi în oraşul Osnabrück, într-o casă mare cu grădină, unde plăteam chirie şi gaze. Atunci, copii care aveau 14 ani veneau la noi să ne asculte. Ne aduceau fructe sau ce mai aveau şi ei. Mai trăgeau dintr-o ţigară. Ne mai aducea o doamnă mâncare de la o cantină”, a spus Ovidiul Lipan ”Țăndărică”.
Bateristul a declarat că i-a lipsit mult România în perioada aceea și că, din punct de vedere cultural, s-a simțit ca „într-o închisoare în libertate”.
”La început a fost mai greu, dar după aceea am început să ne câştigăm existenţa. Am cântat în multe studiouri din Germania şi am ajuns la festivalui mari din Olanda. Eu vorbeam toate limbile străine cu mâinile şi, pentru că îmi făceam treaba repede şi bine, mă chemau multe trupe – am cântat cu Lou Reed, cu Agnetha de la Abba. După ce terminam concertele, mă întorceam la băieţi la Osnabrück. În Germania, pe lângă Phoenix, am mai cântat cu nişte trupe de rock, cum ar fi Rated-X. Am scos acolo două albume cu ei şi am scos şi albumul „Madhouse“ cu colegii mei de la Phoenix, Josef Kappl şi Ernald Krauser. Am făcut cu ei trupa Madhouse, separat de Phoenix, pentru că am vrut să cântăm şi altă muzică, cu care am avut nişte turnee frumoase. Dar, după aceea, am revenit la Phoenix, că mă legau de ei prietenia şi starea de spirit românească. Au fost perioade frumoase, dar am trăit cumva ca într-o închisoare în libertate, cultural văzând lucrurile, pentru că mi-a lipsit România. M-am acomodat repede acolo, dar trăiam cu sufletul aici. Eu, încet, încet, m-am decis să rup legătura cu Germania şi să mă întorc în 2000 în România, pentru că îmi era atât de puternic sentimentul de a respira aerul românesc şi de a trăi evoluţia ţării. Am fost până atunci de câteva ori în ţară, m-am dus la Iaşi să-i caut pe ai mei, iar când am ajuns n-aveau nici cruci la morminte. Viaţa mea dinainte era ca şi cum n-ar fi existat. N-am nicio poză cu mama. Nici poze din copilărie nu mai am”, a mai povestit artistul.