Jurnalistul Ion Cristoiu vorbește în “Gândul de luni”, de pe blogul personal, despre romanul lui Alexandru Jar, La Borna 203.
„Borna 203 se ridică pe fîşia de graniţă dintre Vîrşeţ şi Timişoara, nu departe de şoseaua Timişoara-Belgrad. Cînd se petrece acţiunea romanului, circulația pe șosea fusese întreruptă printr-un gard de sîrmă înghimpată.
Fîşia de graniţă cu Iugoslavia e păzită de un pichet de grăniceri. A păzi graniţa, chiar şi în comunism, e o misiune dificilă, dar în nici un caz ieşită din comun.
Dacă ar fi să credem romanului lui Alexandru Jar, paza graniţei dintre România comunistă şi Iugoslavia căzută în mîinile „Banditului Tito” e o misiune cu vădite note halucinante.
Pare că dincolo de graniţă nu e o altă ţară, fie ea şi duşmană, izvorîtoare de spioni, nu e nici măcar o altă lume, ci un tărîm fantastic, populat de primejdii majore, în cuprinsul căruia pînă şi normalul vieţii de fiecare zi capătă înfățișări terifiante”, povestește Cristoiu.
Pentru a citi fragmentul transcris de Ion Cristoiu în articolul său puteți intra AICI.
Plecând de la acțiunea acestei cărți, jurnalistul face o paralelă cu personajele politice din prezent.
“Iugoslavia devenise cuibul de spioni și de asasini din cauza lui Tito.
Locul lui Tito a fost luat, în propaganda moldo-valahă, de Putin. Lui Tito i se spunea Călăul Tito. Lui Putin i se spune Agresorul Putin.
Din cauza Agresorului Putin, România e pîndită de jur-împrejur numai și numai de Pericolul rus.
Înconjurarea României de către Rusia e văzută ca urmare a venirii la putere în Bulgaria, Ungaria, Serbia, R. Moldova a unor regimului pro-ruseşti.
Prin ele, Rusia se uită la România cu ochi flămînzi, aşteptînd doar clipa cînd s-o înfulece.
Desigur, în Ucraina e un regim pro-Vest, dar avînd în vedere că e un regim şubred, pe teritoriul Ucrainei pot veni în orice clipă, cîntînd Katiușa, Armatele ruseşti.
Despre Marea Neagră nici să nu mai vorbim. Dat fiind că ea e Lac Rusesc, România se învecinează şi în partea asta cu Federaţia Rusă”, a mai spus acesta.